Decebal si un solomonar misterios

Suntem in anul 105. Trupele romane se pregatesc sa treaca Dunarea pe podul facut de Apollodor din Damasc pentru a cuceri Dacia. Aici isi incep Ilinca si Calin calatoria fabuloasa prin trecutul tarii.

In drumul lor il intalnesc pe micul dac Oroles, care ii conduce pana in inima provinciei la Sarmizegetusa, acolo unde vor avea sansa de a-l cunoaste si pe conducatorul dacilor, Decebal. Istoria povestita copiilor, de Simona Antonescu, cu ilustratii de Alexia Udriste-Olteanu este o serie de romane care-i va familiariza pe micii cititori cu istoria romanilor. Cartile din serie vor prezenta istoria Romaniei prin ochii a doi frati gemeni, Ilinca si Calin, care gasesc in podul casei un manuscris (magic) cu ajutorul caruia se pot intoarce in timp.

Cred ca undeva in inima fiecaruia dintre noi exista un ochi pentru trecut. Daca il gasesti si il deschizi, atunci toate cele care au fost ti se arata altfel, mai apropiat, mai familiar. Intelegi miezul de adevar al lucrurilor si ajungi sa simti ca realmente te inrudesti cu cei despre care scrie prin cartile de istorie.

Asta imi propun sa le transmit copiilor: aveti in voi un ochi special, cu care va puteti vedea stramosii. Va fi magic, ca un film de aventuri, cu mistere si povesti fabuloase. Trebuie doar sa cautati in voi ochiul acesta si apoi sa priviti filmele dintre paginile cartilor.

- Simona Antonescu Fragment din cartea "Decebal si un solomonar misterios" de Simona Antonescu, Alexia Udriste "Numai cercul de insingurare pe care toti ceilalti il lasau, cu respect, in jurul lui, il aratau pe Decebal a fi rege. Era trist. Pline de mahnire, sprancenele groase coborasera mult peste ochii negri.

Nimeni nu indraznea sa-l tulbure pe rege in momentele lui de ingandurare. Punand darlogii calului in mainile lui Oroles se desprinse de cei doi frati si se apropie cativa pasi de Decebal, punand un genunchi in pamant in fata lui si plecand capul. Regele ii facu semn sa se apropie, iar micul curier ii sopti la ureche vestile pe care le adusese.

Niciuna nu avea darul de a ridica mahnirea de pe umerii regelui dac. Cu toate acestea, el asculta neclintit, fara ca cel mai mic gest sa-i tradeze vreo tulburare. Atunci cand Oroles ispravi de vorbit si se indeparta cu spatele, regele Decebal facu un semn si din multime se apropiara in graba cativa capitani ce-i pandisera pana atunci miscarile, asteptand.

- Incepe, spuse Oroles, intorcandu-se la cei doi frati. Dar de acum nu ne mai este noua ingaduit. - Ce incepe?

se sperie Ilinca de glasul lui coborat intr-o hotarare ce parea putin cam prea mare pentru umerii lui mici. - Ne vom lupta cu ei. Ai nostri vor porni catre Dunare, pe cai laturalnice, pandindu-i noaptea si atacandu-i pe neasteptate, asa fel ca sa le slabeasca puterea cat mai mult pana cand grosul armatelor lor va ajunge aici, in munti, unde suntem ascunsi.

Atunci cand va avea loc lupta cea mare, cand armatele se vor intalni fata in fata, fortele trebuie sa fie egale."