De la depresie la gustul fericirii

Depresia, in diverse grade si sub diferite forme, este o suferinta foarte raspandita. Totodata, e greu de acceptat: din punct de vedere social, este perceputa ca o slabiciune, ca un handicap, iar din punct de vedere personal, repune in discutie imaginea de sine, cea pe care am vrea s-o proiectam in exterior. Or, iesirea din depresie presupune mai intai abandonarea rezistentei, astfel incat sa fim capabili sa regasim legatura cu noi insine.

In cartea de fata, Helene Roubeix reuseste sa descrie, pe intelesul tuturor, originile, mecanismele si consecintele depresiei. Intr-un stil simplu, concis si pragmatic, utilizand exemple din belsug, autoarea accentueaza ideea potrivit careia oamenii pot veni in mod natural in intampinarea vindecarii. Ea se ocupa totodata, cu multa rabdare, de ceea ce se ascunde dincolo de masca pe care ne-o punem zilnic atunci cand ne confruntam cu ceilalti.

Lucrand cu notiuni-cheie precum Eu si Sine, autoarea ii invata pe cititori sa intampine depresia si toate emotiile caracteristice ei. Sprijinindu-se pe exemple vii si pe experienta dobandita ca psihoterapeut, dar si ca om care a reusit sa iasa din aceasta stare, Helene Roubeix ne propune o lectura pozitiva a depresiei: ca etapa pe drumul spre cunoastere si acceptare de sine, depresia ne indruma pe calea ce duce la fericire! Solid argumentata, accesibila, fiind bine scrisa si abordand subiectul cu sensibilitate, lucrarea de fata le propune cititorilor un demers terapeutic eliberator.

Helene Roubeix este psihoterapeut si formator. A fondat si a condus in regiunea pariziana Scoala de Programare Neurolingvistica, unde sunt pregatiti psihoterapeuti. Totodata, este autoarea a trei carti de specialitate.

Fragment din cartea "De la depresie la gustul fericirii" de Helene Roubeix "DE LA DEPRESIE LA GUSTUL FERICIRII Aducerea la lumina a radacinilor depresiei Primii ani ai copilariei Lupta inconstienta impotriva depresiei poate fi intalnita in primii ani ai copilariei. In acea etapa, unele persoane au invatat sa se rupa de emotiile lor dureroase - tristete, furie, teama, suferinta, sentiment de singuratate sau de abandon - urmand modelul parintilor sau pentru ca era o strategie inconstienta de supravietuire. Avand in vedere situatia si resursele de care dispun, toti oamenii fac la un moment dat cea mai buna alegere posibila.

Aceasta presupusa NLP ( Programare Neurolingvistica) ne invita sa ne luam in considerare pe noi insine cu mai multa intelegere si bunavointa, chiar daca stim cat de limitativa a fost alegerea din trecut. Ea ne-a permis sa traim sau sa supravietuim, fiind recunoscuta de parinti. A nu mai simti si, eventual, a nu ne mai gandi la ceea ce ne face atat de rau ne permite sa traim intr-o stare de lejeritate aparenta, evitand orice sentiment de indispozitie sau de depresie.

Insa, procedand in acest fel, invatam putin cate putin sa ne separam de partea sensibila, vulnerabila a sinelui, cea care ar putea resimti depresia in anumite momente. Asa cum am vazut, energia vitala este atunci investita, chiar suprainvestita, in actiune (hiperactivitate), in gandire (hipercerebralitate) sau in comportamentele adictive si in dependentele afective. Starea de disociere Aceasta separare de sine este uneori foarte profunda si total inconstienta.

Ea se manifesta printr-o disociere mai mult sau mai putin marcata: persoana este mai mult "in minte" sau in "fapta", foarte implicata in constient, mai mult sau mai putin rupta de sensibilitatea si de senzorialitatea ei, de corpul ei, de creativitatea si de resursele inconstientului ei."