De ce nu-s romanii ca nemtii?

Am cunoscut-o pe Adina la Leipzig, la Targul de carte, unde am prezentat-o publicului german. Dupa ce s-a intors la Bucuresti, intre noi a inceput spontan o corespondenta plina de anecdote si povesti adevarate, ironice si autoironice, vesele si triste. Un dialog despre Est si Vest, despre lumea in care traim, care speram sa nu va lase indiferenti.

- Jan Cornelius Ne-am dat seama ca tot glumind ajungem la teme mai profunde si universale. Genul asta de intilnire intre noi doi a fost mult mai fericit decit daca am fi baut impreuna cite cinci beri in Centrul Vechi sau in centrul istoric din Dusseldorf si ne-am fi plins de mila… iar a doua zi ne-ar fi durut tare capul! - Adina Popescu Nu cred ca am mai citit de mult ceva mai complet, mai uman, mai adevarat, mai dureros si real, mai vesel, mai trist decit aceste rinduri.

E drept, din doua lumi total opuse, dar cu similitudini. Incintator acest schimb de povestiri despre Romania si Germania. Terapie curata!

Mi-a atins sufletul. (Din comentariile cititorilor revistei Dilema veche, unde corespondenta a fost partial publicata in ultimul an)