Dacic Parc

Jurassic cu daci si voievozi Bogdan Teodorescu este un cunoscut analist politic care si-a parasit, prin specializarile succesive si functiile ocupate, cindva chiar in Guvern, formatia initiala de inginer constructor. Ceea ce nu a lasat in urma, ci regaseste periodic, este vocatia de scriitor. Un scriitor tipic pentru o parte dintre prozatorii noului val care aduc in proza lor o puternica influenta, vizibila narativ si stilistic, a jurnalismului.

Scriitorul Bogdan Teodorescu datoreaza destul de mult gazetariei pe care a practicat-o si obisnuintei de a citi ziarul, stirea de presa, de a interpreta imediat legaturile, invizibile pentru cei multi, dintre continutul ei real si aparenta. Daca in ziarul X apare un articol despre, sa zicem, productia de zahar, oameni ca Bogdan Teodorescu iti spun: “Aha, iar s-a impacat industriasul Alfa – prieten cu sotia patronului de ziar – cu politicianul Beta, nasul unui mare exportator de dulceturi”. Astfel, scriind alert, sigur de el, ca la ziar, darnic cu epitetele si parcimonios cu intinderea capitolelor, prozatorul nostru, ajuns la al treilea roman, induce lectorului placerea de a intra in culisele politicii, “in spatele usilor inchise”.

“Dacic Parc” este un roman cu caracter fantastic in care se tese ingenios o situatie in care putem regasi reactii ale unor eroi din spatiul public romanesc. Este o carte destinata succesului de public a unui scriitor abil si scuturat de orice naivitate. Mai este si cartea unui pasionat al romanului sud-american cu dicatatori si jocuri de putere ca si al celui american de intriga politica.

Sa nu omitem insa potentialul comic al romancierului. Actiunea vine din utopie neagra, din Bradbury si Orwell. Un presedinte al Romaniei, uitat la putere ca un Patriarh din Marquez, izbuteste prin serviciile sale secrete si stiintifice sa aduca in prezent un erou al istoriei.

Dupa multe calcule politice, prezentate cu ironie, se decide ca eroul convocat va fi Mihai Viteazul. Romanul prezinta momentul deciziei si aducerii in secolul XXI a marelui barbat din perspectiva mai multor actori ai scenei publice, fiecare cu interese mechine, calcule, jocuri si umori personale. Fireste ca Mihai Viteazul cel real pentru, care se asterne covorul rosu, nu seamana cu Amza Pellea din film.

E un barbar urit care nu stie romaneste. El urla in slava veche si ataca suita prezidentiala cu palosul. Panica se instaleaza si, prin portalul uitat deschis, dinozaurii istoriei navalesc in prezent.

Bogdan Teodorescu reuseste sa ne dea o carte vie despre politicianism si iluziile desarte ale puterii. - Horia Garbea