Daca fug

Brent Pace, treizeci de ani, a fost gasit ucis in propria casa. Surse din cadrul departamentului de politie din Shreveport sustin ca barbatul a fost injunghiat de sase ori si ca era mort de cateva ore cand a fost gasit. Politia o cauta pe Casey Cox, prietena cu Brent, care ar putea avea informatii despre acest caz.

Casey stie adevarul, dar adevarul nu o va elibera de fantomele trecutului. Iar acum, toate indiciile o leaga de crima. Trebuie sa dispara inainte de a fi arestata...

sau mai rau decat atat. Adevarul oricum nu mai conteaza. Dar care este adevarul?

Aceasta intrebare il macina pe Dylan Roberts, veteran de razboi din Divizia Armata de Investiga?ii Criminalistice, angajat acum sa o gaseasca pe Casey. Sindromul de stres posttraumatic l-a afectat dupa intoarcerea din Afghanistan, dar gasirea si aducerea lui Casey inapoi il poate reabilita. Pe masura ce investigheaza crima si se afla pe urmele principalei suspecte, isi da seama ca lucrurile nu se leaga.

Dar daca ea nu este vinovata, atunci de ce a fugit? Cercetarea trecutului ei si gasirea unei probe care sa o incrimineze vor scoate la iveala lucruri interesante si surprinzatoare. Fragment din roman: “Un alt barbat vrea sa prinda acelasi zbor charter cu mine.

Mi se spune ca el merge la Dallas, dar pilotul ma asigura ca Durant va fi prima oprire, intrucat misiunea mea are prioritate. Deduc de-aici ca familia Pace a platit mai mult pentru calatoria mea. Avionul e un Cesna Citation de sase locuri, cu doua motoare.

Ocup scaunul din spate, pentru ca sper sa lucrez pe drum, sa studiez fotografiile de la locul crimei facute de mine cu telefonul si sa o citesc printre randuri pe Casey Cox. Dar pasagerul care merge spre Dallas e vorbaret. - Zburati des in acest mod?

intreaba, uitandu-se in spate, catre mine. Zambesc. - Nu, pentru prima oara.

Dumneavoastra? - Tot timpul. Merita sa scap de toata securitatea si de asteptare.

I-am auzit ca spuneau despre dumneavoastra ca lucrati la o investigatie. Sunteti politist? Inchid telefonul, acceptand conversatia cu el.

- Sunt angajat ca detectiv particular. Ma duc sa extradez un prizonier. Desi nu e chiar adevarat, pare un raspuns scurt tocmai bun.

- De cand sunteti detectiv particular? ma intreaba. Nu vreau sa-i spun ca azi e prima mea zi de lucru.

- In ultimii ani, am fost agent special al Diviziei Armate de Investigatii Criminalistice. Recent am fost la vatra. Imi place munca mea, deci mi s-a potrivit de minune sa devin detectiv particular.

- Investigatii Criminalistice? Ce fel de investigatii criminalistice se pot face in armata? Subiectul asta ar putea sa-mi ia ceva timp, dar nu ma deranjeaza.

Imi place sa vorbesc despre cariera mea anterioara. - Ganditi-va la un agent special cum am fost eu ca la versiunea cazona a unui agent FBI sau din Serviciile Secrete. Noi investigam orice infractiune ce are de-a face cu personalul militar sau cu proprietatile armatei.

Isi sprijina bratul de spatarul scaunului si se asaza mai confortabil. - Care a fost cel mai groaznic caz pe care l-ati vestigat? Nu vreau sa-i spun ca uciderea celui mai bun prieten al meu din copilarie, asa ca dau un alt raspuns."