Custodele

Eu sunt Custodele suna ca un gong la teatru prima fraza a romanului. Doctorul Vines nu este important atat ca personaj in sine, cat ca reprezentantul unei Lumi care a disparut si care nu va mai fi decat in povestile personajelor din fotografii, auzite doar de custode in noptile pustiite de iarna. Provenit dintr-o familie de bogati proprietari de pamant din Fetesti, face studii dupa 1900 la Salpariere cu doctorul Charcot apoi, intors in tara, la chemarea Regelui, se dedica neurochirurgiei.

Din imagini ne priveste un personaj sever, serios, teapan, rigid la modul specifie pozelor din acea epoca. Este alaturi de sotia sa, Paulina, si de Aglae (Coca) Vines, nascuta lonescu, fiica adoptiva. Vocile acestor oameni le auzim in roman.

Destinele lor. Ei vin din trecut in prezentul etern al povestii. Este un roman despre inradacinare.

Despre radacinile genetice si metafizice. Poate ca memoria nici nu este posibila in afara acestor legaturi de familie. Altfel, trezindu-ne din fascinatie si privind nedumeriti de jur imprejurul cotidianului nostru ne vine a spune, asemeni unuia dintre personaje: "Aici nimic nu poatc fi salvat!" - Christian Craciun Fragment din cartea "Custodele" de Andreea Nanu: "In secventele finale, pacienta dispare fiind inlocuita de o doamna imbracata intr-o rochie eleganta, de parca s-ar pregati sa iasa la Sosea, sprijinita de bratul unui domn impunator - in halat alb, ce-i drept, dar cu palarie de pai fiindca suntem undeva afara, poate in curtea spitalului, sub razele arzator - cu o privire extrem de interesanta...

Barbat frumos, inalt, cu o privire interesanta... Da, e chiar el, il recunosc pe doctorul Victor Vines, pe atunci trebuie sa fi fost deja sef de lucrari, in gloriosii ani de pionierat medical la Colentina. Clac.

Filmul se termina. Urmeaza bufnitura familiara, circuitele parca au intrat in sevraj, seva curentului electric galgaie prin fire ca sangele pompand prin artere si amfiteatrul e asaltat de lumina puternica. - Au dat drumul la curent!

- Hai, ca intru-n operatie... - Unde fugi? Fug, intr-adevar, ma refugiez din fata fetei cu strungareata, din calea valului de halate albe care asalteaza usile amfiteatrului.

Sunt un intrus. Asa cum "intrus" era si doctorul Vines in filmul profesorului Marinescu. Imaginea deteriorata nu permite sa vezi clar detaliile.

Insa datele imaginatiei suplinesc intotdeauna lacunele realului. Vines a patentat cu succes o interventie riscanta pe col femural. Exista in biroul sau o fotografie cu Pelaghia si Sofia, sora Cocai Ionescu, mica pacienta operata dupa ce a cazut de pe scara, in timp ce cauta un borcan cu dulceata de cirese amare in pivnita casei Vines.

Ia te uita, uitasem ca exista si o pivnita, nu cred sa fi coborat vreodata... - Urcati? - Da, de data asta hotarat da!

Aceeasi liftiera bondoaca apasa satisfacuta pe buton, hotararea m-a reabilitat in ochii ei."