Cum să creștem ființe umane

Pentru a creste fiinte umane adaptabile, fericite si capabile de compasiune, inainte de orice trebuie ca parintele copilului de azi sa afle CINE este copilul sau, sa?i accepte trasaturile native, dorintele si asteptarile, apoi sa?l ajute sa duca o viata care sa fie in concordanta cu acestea. Sarcina parintelui nu este de a modela bucata de lut (copilul sau) in forma pe care el si?a proiectat?o: copilul nu?i o bucata de lut, iar parintele nu are o asemenea putere. Ce poti si trebuie sa faci este sa ai influenta asupra copilului tau, pentru a?l putea ghida corect.

Iar asta poti obtine doar construind cu copilul o relatie bazata pe cooperare, ascultare si onestitate. Dr. Ross W.

Greene, psihoterapeut cu experienta de trei decenii in lucrul cu copii si familii, prezinta in aceasta carte o metoda de dialog prin care orice conflict intre parinte si copil se poate rezolva elegant si avantajos pentru ambii, folosind instrumente ca empatia, enuntarea clara a asteptarilor fiecaruia si gasirea de solutii practice prin discutii calme. Nenumaratele exemple te vor ajuta sa aplici cu succes aceasta metoda blanda, rationala si eficienta de a fi un ghid de incredere pentru copilul tau. Educatie cu blandete este o colectie coordonata de Ioana Chicet-Macoveiciuc.

Fragment din cartea "Cum sa crestem fiinte umane" de Ross W. Greene "La inceput Hai sa derulam banda un pic. Raportul dintre caracteristicile copilului tau si asteptarile lumii a inceput inca din clipa in care s-a nascut.

Care sunt cerintele care li se impun bebelusilor? Fara pretentia de a face o lista exhaustiva - si admitand ca asteptarile variaza de la o familie la alta si de la un copil la altul exista cerintele de autolinistire, de a-si regla si controla emotiile, de a ingera si digera mancarea, de a-si stabili un ciclu de somn regulat, de a se adapta la lumea senzoriala (caldura, frig, lumini, zgomote, schimbari etc.), poate de a dormi intr-un pat separat si de a interactiona cu oamenii moduri destul de rudimentare la inceput, dar din ce in ce mai sofisticate pe masura ce creste). Daca, inca de cand este bebelus, copilul are capacitatea sa raspunda acestor cerinte fara mare dificultate, atunci, daca traieste in continuare in conditii neschimbate, exista compatibilitate si lucrurile probabil ca vor merge bine.

Dar daca un copil nu are capacitatea sa faca fata acestor asteptari - ceea ce este deseori numit un temperament dificil - sau daca asteptarile mediului sunt exa-gerate, atunci exista incompatibilitate si un risc crescut ca lucrurile sa mearga mai greu. Cum comunica bebelusii faptul ca exista o incompatibilitate? Din moment ce nu au la dispozitie cuvintele, fac asta plangand, tipand, inrosindu-se la fata, zvarcolindu-se, vomitand, gafaind, dormind prea putin sau prea mult si asa mai departe.

Daca persoanelor care ii ingrijesc le este greu sa inteleaga si sa reactioneze la aceste semne, probabil ca incompatibilitatea se va accentua. Desigur, etapa de bebelus este doar inceputul calato-riei care priveste compatibilitatea/incompatibilitatea, interactiunea permanenta dintre asteptari si caracteristicile unui copil. Exista multe momente pe parcursul dezvoltarii - le putem numi puncte de vulnerabilitate - in care ar putea aparea incompatibilitatea."