Culorile și viața lor secretă

GENIU SI HAZARD, INSPIRATIE SI ALCHIMIE, ARTA, RELIGIE SI LITERATURA, ISTORIE, MODA SI DESIGN, ELITISM DEZINVOLT, ARMONIE, SPLENDOARE SI DESAVARSIRE Neobisnuitele povesti ale celor mai seducatoare nuante, ale celor mai fascinanti pigmenti si ale celor mai fragile umbre. De la galbenul-solar imaginat de Van Gogh intr-o simfonie de tente crude sau frante la cel mai stins Veronese pornit spre albastru-regal, de la puritatea morala si spirituala din gandirea lui Le Corbusier la albul-infinit modelat de Rodin, de la carbunele de pe peretii pesterii din Lascaux la perioada albastra a lui Picasso, de la verdele-Kelly la purpura imperiala si rozul-fluorescent al generatiei punk, un foc de artificii, un studiu fara asemanare al civilizatiei umane. Cutreierand rafinat universul politicii si al modei, al artelor si al razboiului, Culorile si viata lor secreta soptesc istoria vie a propriei noastre culturi.

„O aventura in jurul lumii, fara sa iesi din cutia ta de acuarele.“ - SIMON GARFIELD Carte recomandata de Lidia Bodea in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti". Fragment din volumul "Culorile si viata lor secreta" de Kassia St Clair: “In 1935, cand arhitectul Irving Morrow trebuia sa ia hotararea in ce culoare va fi vopsit podul Golden Gate care leaga San Francisco de Marin County, s-a oprit asupra unei nuante ruginii, numite acum GGB International Orange, deoarece se contopea cu dealurile din fundal, in schimb se distingea fata de mare si cer. Portocaliul iese uneori in prim-plan si in lumea modei.

Minunatele ilustratii in stil Art Deco flamboaiant pentru copertele revistei Vogue, facute de Helen Dryden, demonstreaza ca portocaliul a fost o prezenta permanenta in moda anilor 1920, avand momente de revenire si la sfarsitul anilor 1960 si in anii 1970. A profitat in schimb de o situatie prielnica pentru a deveni culoarea definitorie a unuia dintre cele mai cunoscute branduri de lux, Hermes. Inainte de al Doilea Razboi Mondial, ambalajele firmei erau crem; lipsurile provocate de razboi au obligat-o sa treaca la mustar pana cand, in cele din urma, a fost constransa sa apeleze la ultima culoare de carton disponibila: portocaliu.

Kandinski mai spune despre portocaliu ca este „rosu adus mai aproape de umanitate prin galben". Intr-adevar, pare mereu in primejdie sa alunece intr-o alta categorie de culori: rosu si galben de o parte si alta, brun dedesubt. Ceea ce confirma si tentele prezentate in volumul de fata.

Mai multe dintre ele destinate portocaliului — galben-de-crom si ocru, ca sa mentionam doar doua — au ajuns in alta parte, dupa o cercetare mai atenta. Si asta nu in ultimul rand din cauza ca pana relativ recent portocaliul nu a fost considerat o culoare separata, cu drepturile ei proprii si, astfel, chiar si culorile care acum par evident nuante ale portocaliului — miniu [p. 107] fiind un bun exemplu — erau pe vremuri trecute in categoria rosu sau galben.

Impresionistii sunt cei care au ilustrat convingator forta portocaliului. Pictura care a imprumutat numele ei intregi miscari, „Impresie, rasarit de soare” de Claude Monet, are in centrul ei un soare portocaliu-aprins. Aceasta noua scoala artistica, indemnata de noile teorii ale opticii despre contrastele de culori, a recurs masiv la portocaliu.”