Cu tine in departare

Cu tine in departare spune povestea Emiliei, o tanara studenta de origine chiliana din Franta care soseste la Santiago pentru a studia opera misterioasei scriitoare Vera Sigall. La scurta vreme dupa ce face cunostinta cu ea, Vera sufera un accident bizar in urma caruia ramane in coma. In timp ce ii asteapta refacerea in spital, Emilia il cunoaste pe Daniel, un vecin si bun prieten al scriitoarei care banuieste ca Vera a cazut pe scari nu accidental, ci impinsa de o mana criminala.

Cautarea adevarului va fi marcata de false indicii si de descoperiri neasteptate, caci lucrurile care ies la lumina si se dovedesc hotaratoare pentru soarta Emiliei si a lui Daniel nu sunt ceea ce ei se asteptau sa gaseasca. Desfasurarea sinuoasa a evenimentelor va revela identitatea reala a tuturor personajelor si raporturile dintre ele, punand in acelasi timp in discutie problema creatorului de geniu in relatia sa cu lumea, a legaturilor de familie si a dragostei care-i uneste si-i desparte pe oameni. Fragment din roman: “HORACIO Dupa intalnirea noastra la NeW York, am inceput sa ne scriem zilnic.

Intimitatea fizica la care ajunseseram in acele trei zile se traducea acum intr-o pasiune epistolara tot mai intensa. Insa, cand i-am spus pentru prima oara ca o iubesc, asa, simplu: „Te iubesc mult", Vera mi-a scris ca ea n-o sa-l parasesca niciodata pe Perez, care se straduise din greu sa construiasca o familie, si ca, desi ma iubea si ea, acest sentiment nu va ajunge niciodata sa-l umbreasca pe acela pe care-l avea pentru barbatul ei. Raspunsul ei, disproportionat in raport cu acele scrisori simple si oarecum putin angajante pe care i le trimisesem eu, m-a facut sa inteleg nu numai ca legatura dintre ea si Perez era facuta dintr-un material necunoscut mie, pesemne indestructibil, ci si ca Vera lua in serios cuvintele.

De atunci, am inceput sa le folosesc cu extrema prudenta, si, cand cuvantul „dragoste" a aparut in corespondenta noastra, l-am pus dupa alte sute, mai neutre, dar care au cimentat treptat drumul pentru a ajunge la el. Sentimentul meu pentru Vera era pur, n-aveam nici o indoiala. Insa nu uitam spusele ei de la Grand Central si nici faptul ca limitele pe care mi le impusese, prevenindu-ma ca eu n-aveam sa fiu niciodata mai mult decat eram in clipa aceea, fusesera pentru mine o provocare.

Rezistenta ei era stimulentul care ma indemna s-o supun. Nimic nou, de altfel. Chiar Ovidiu le sfatuia pe femeile maritate sa-si inchida usa dormitorului, ingreunandu-le sotilor intrarea, pentru a le inteti dorinta.

Abia dupa noua luni ne-am intalnit iar. La cateva zile dupa ce eu implinisem treizeci si cinci de ani. In acest rastimp, viata ei si a mea se confruntasera cu dificultati.

Perez reusise pentru prima oara sa-l convinga pe Julian sa observe stelele printr-un telescop mare; Vera zacuse aproape trei saptamani in pat, cu o infectie la bronhii, si scrisorile ei devenisera triste; eu ma mutasem intr-un apartament mai mare si mai luminos si publicasem Corola, cel de-al treilea volum de poezii."