Crime infioratoare si talharii indraznete

Aceasta carte propune o abordare a istoriei din perspectiva fenomenului criminalitatii si este o versiune, usor modificata, a tezei noastre de doctorat, Perceptiacriminalitatii in presa din Romania in a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Istoria criminalitatii inglobeaza mai multe directii de cercetare. Am optat insa pentru o analiza a relatiei presa-criminalitate in a doua jumatate a secolului al XIX-lea.

Conform mai multor autori, criminalitatea este un fenomen inerent oricareisocietati. Thomas Morus considera ca, de fapt, societatea ii crea pe hoti si apoi ii pedepsea. Atitudinea fata de criminalitate este una ambivalenta, pe de-o parte fascinatie, pe de-alta teama, fapt scos in evidenta de unii criminologi.

Nu de putine ori, raufacatorii reali, dar si cei imaginati, prezenti in literatura sau filme, exercita o fascinatie asupra contemporanilor. Jack Spintecatorul a fost in centrul atentiei in societatea victoriana. In Romania, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, banditii sau criminalii cunoscuti apareau frecvent in presa sau erau personaje in romane si povestiri.

In ciuda faptelor reprobabile comise, exista o anumita admiratie pentru raufacatori. Presa exploateaza acest interes pentru criminalitate, oferind deseori descrieri detaliate ale unor infractiuni. Nu doar ziarele contemporane sau televiziunile au insistat asupra prezentarii frecvente a crimelor.

Alfred Harmsworth, magnatul de presa care a lansat ,,Daily Mail” in 1896, avea drept motto ,,Give me a murder a day!”. Totusi, presa nu reflecta in mod obiectiv realitatea, ci o reconstituie si transmite o viziune a acesteia. Dupa cum au aratat Stanley Cohen si Jock Young in The manufacture of news.

Social problems, deviance and the mass media (1973),cei mai multi oameni obtin informatii despre crime sau comportamente deviante prin intermediul mass-media, nu printr-o experienta directa. Astfel, ziarele au capacitatea de a influenta modul in care cititorii percep realitatea. Acestea sunt doar cateva dintre coordonatele cercetarii noastre.

Inainte de a explica pe larg tema lucrarii ne vom concentra asupra titlului ales. Formula ,,crime infioratoare si talharii indraznete” surprinde doua stereotipuri caracteristice pentru modalitatea in care ziarele epocii prezentau faptele criminale din a doua jumatate a secolului al XIX-lea. De obicei, in stirile despre infractiuni erau folosite anumite adjective pentru a sublinia natura lor extraordinara.

Crimele puteau fi ,,infioratoare”, ,,oribile”, ,,ingrozitoare” sau chiar ,,senzationale”, in timp ce talhariile erau, de cele mai multe ori, ,,indraznete”. Cele doua sintagme – ,,crima infioratoare”, ,,talharie indrazneata”, reprezentau, in mod frecvent, titluri de articole care relatau fapte criminale.