Creierul nostru muzical

Creierul nostru muzical. De ce suntem fascinati de armoniile sonore Fie ca asculti Bach, The Beatles sau Eminem, muzica joaca un rol esential in viata ta - chiar daca nu ti-ai dat seama niciodata de asta. Cum se face ca muzica iti evoca emotii atat de puternice?

Raspunsul incepe sa devina mai clar multumita progreselor din cadrul neurostiintelor si al psihologiei evolutioniste. Creierul nostru muzical ofera cititorului nespecialist o viziune de ansamblu asupra studiilor din domeniu, raspunzand totodata unor intrebari foarte diverse: sunt preferintele noastre muzicale dobandite in perioada intrauterina? Exista o limita de varsta dincolo de care nu-ti mai poti schimba gusturile in materie de muzica?

Difera placerea ascultarii unei melodii de celelalte placeri? Pentru a oferi o viziune cat mai cuprinzatoare asupra muzicii, Levitin o abordeaza din perspective diferite, descriind culturi in care cantatul este considerat o capacitate umana fundamentala si in care toti membrii comunitatii canta in mod regulat - spre deosebire de societatile moderne, unde interpretarea muzicii a devenit apanajul unor cunoscatori. Studiile asupra pacientilor cu boli neurologice care ii impiedica sa guste muzica si asupra persoanelor inzestrate cu ureche muzicala absoluta, care pot reproduce o compozitie dupa o singura auditie, ofera si ele numeroase detalii despre cum anume transforma creierul nostru vibratiile instrumentelor in sunete si melodii.

Foarte bine documentata si scrisa intr-un limbaj accesibil, cartea de fata este un omagiu adus frumusetii muzicii in toate formele ei, de la ritmurile tribale pana la rock si hip-hop, propunandu-si sa elucideze modul in care datele noastre biologice se imbina cu educatia pentru a da nastere experientei muzicale. O privire de ansamblu asupra muzicii pe care doar un neurocercetator ne-o putea oferi. - Oliver Sacks, autorul bestsellerului Omul care isi confunda sotia cu o palarie Levitin explica muzica pe intelesul nemuzicienilor si al celor nefamiliarizati cu stiinta, ajutandu-ne sa intelegem de ce suntem atat de fascinati de universul armoniilor sonore.

- Los Angeles Times Book Review O carte scrisa cu talent si ingeniozitate, plina de detalii stiintifice captivante. - The New York Times Traducere din limba engleza de Dana Ligia Ilin. Fragment din cartea "Creierul nostru muzical" de Daniel J.

Levitin: " Acum cativa ani, un studiu a dat apa la moara ziarelor si talk-show-urilor matinale, afirmand ca daca ascultam zece minute pe zi muzica de Mozart devenim mai inteligenti - "efectul Mozart". Autorii studiului sustineau ca ascultarea muzicii poate sa ne imbunatateasca performantele in indeplinirea sarcinilor ce implica rationamente spatiale, daca aceste sarcini sunt primite imediat dupa auditie (iar unii jurnalisti credeau ca asta implica si capacitatea matematica). Membrii Congresului SUA au votat rezolutii, iar guvernatorul Georgiei a alocat fonduri pentru cumpararea unui CD cu Mozart pentru fiecare nou-nascut din Georgia.

Majoritatea cercetatorilor s-au trezit pusi intr-o situatie dificila. Desi cu totii credem ca muzica poate ameliora alte aptitudini cognitive si tuturor ne-ar placea sa vedem cum guvernul aloca mai multe fonduri educatiei muzicale, studiul in cauza era viciat de numeroase erori stiintifice. E drept ca unele dintre afirmatiile pe care le continea erau valabile, dar erau gresit argumentate.

In ce ma priveste, toata tevatura mi s-a parut un pic jignitoare, deoarece implica faptul ca muzica nu trebuie sa fie studiata in sine si pentru sine, ci numai daca ii poate ajuta pe oameni sa se descurce mai bine in alte privinte "mai importante". Ganditi-va ce absurd ar fi daca am inversa lucrurile. Daca as sustine ca studiul matematicii stimuleaza aptitudinile muzicale, oare decidentii politici ar incepe sa pompeze bani in domeniul matematicii din acest motiv?

Adesea muzica a fost sarmanul copil vitreg al scolilor publice, prima materie scoasa din programa cand apar probleme de finantare, iar oamenii incearca de multe ori sa pledeze in favoarea ei pe baza beneficiilor colaterale, in loc s-o aprecieze in sine. Problema cu studiul care sustinea ca "muzica te face mai destept" s-a dovedit a fi simpla: controlul experimentelor nu a fost corect si, conform cercetarilor efectuate de Bill Thompson, Glenn Schellenberg si altii, mica diferenta dintre cele doua grupuri in privinta aptitudinilor spatiale tinea doar de alegerea sarcinii de control. In comparatie cu a sta camera si a nu face nimic, ascultarea muzicii parea avantajoasa.

Insa, daca subiectilor care primeau sarcina de control li se oferea cea mai mica stimulare mentala - sa asculte un audio-book, sa citeasca etc. -, ascultarea muzicii nu mai prezenta niciun avantaj. Alta problema a studiului era ca nu propunea un mecanism plauzibil care sa explice in ce mod ascultarea muzicii imbunatateste functionarea spatiala.

Glenn Schellenberg a semnalat importanta distinctiei dintre efectele pe termen scurt ale muzicii si cele pe termen lung. Efectul Mozart se referea la beneficiile imediate, dar exista alte cercetari care au aratat ca intr-adevar exista efecte pe termen lung ale activitatii muzicale. Ascultarea muzicii intareste sau modifica anumite circuite neurale, inclusiv densitatea conexiunilor dendritice din cortexul auditiv primar."