Creatorii. De la Chaucer si Durer la Picasso si Disney

Dupa bestsellerul Intelectualii, Paul Johnson ne propune un volum despre destinul unor oameni care s-au remarcat prin talent si originalitate. In acest demers al explorarii creativitatii, publicistul englez se opreste asupra unor nume de referinta din domenii variate: Chaucer, Shakespeare, Durer, Pugin, Viollet-le-Duc, Bach sau Disney. Pleiada este completata de Mark Twain, americanul plin de haz care stia sa se faca iubit de public cand povestea o anecdota, Victor Hugo, un geniu prolific cu o viata amoroasa tumultuoasa, sau T.S.

Eliot, ultimul mare poet al modernitatii. Nu sunt uitate nici doamnele secolului al XIX-lea: Jane Austen, Madame de Stael sau George Sand, care, in pofida epocii lor, reusesc sa se impuna in lumea literelor. Artele plastice sunt reprezentate de Pablo Picasso, cu noua sa perspectiva vizuala, de peisagistul William Turner sau de excentricul Katsushika Hokusai.

Bunul-gust si rafinamentul isi gasesc expresia in creatiile lui Dior, Balenciaga si Tiffany. Scrisa intr-un stil fluid si limpede, cartea lui Paul Johnson ne infatiseaza diversele fatete ale existentei marilor creatori, lasandu-ne sa anticipam volumul urmator al acestei trilogii, pe care Paul Johnson il va dedica eroilor. Este o carte incantatoare, cu totul aparte, care nu face compromisuri si abunda in opinii.

- Dominic Sandbrook, The Evening Standard Traducere si note de Anamaria Schwab Fragment din volumul "Creatorii. De la Chaucer si Durer la Picasso si Disney" de Paul Johnson: "Chaucer: Un om de rand din secolul al XIV-lea Geoffrey Chaucer (1342?-1400) a fost poate cel mai inzestrat autor pe care l-a dat limba engleza. Putem spune fara ezitare ca el a creat aceasta limba ca substanta artistica.

Inaintea lui, engleza era o limba mai mult vorbita, desi existau si unele scrieri. Chaucer a lasat o intreaga literatura. A aparut, de altfel, la momentul istoric potrivit.

Pe vremea bunicului sau, in Anglia exista o varianta cultivata si o varianta populara a limbii. Engleza, cu multiplele ei forme regionale, era folosita de oamenii din clasele inferioare. Aristocratii vorbeau in franceza si scriau in latina.

Eduard I si fiul sau Eduard II vorbeau franceza. Intelegeau si engleza intr-o oarecare masura, desi nu stiau probabil sa scrie in engleza si cu siguranta nu o foloseau. Eduard III, nascut in 1312 - deci cu o generatie mai mare ca Chaucer -, vorbea engleza fluent.

Razboiul de 100 de Ani, care incepuse cu cinci ani inainte de a se naste Chaucer, a produs o ruptura profunda intre Anglia si Franta, fapt ce a dus la diminuarea interactiunilor dintre cele doua culturi si la oprirea dezvoltarii lor simultane. Folosirea francezei in tranzactiile oficiale a intrat intr-un declin rapid. Ascensiunea englezei ca limba folosita in administratie a fost recunoscuta formal printr-un act al Parlamentului referitor la tribunale (1362), pe vremea cand Chaucer era tanar.

Documentul stipula ca in toate tribunalele cazurile prezentate instantei „sa fie pledate, prezentate, adresate, dezbatute si judecate in limba engleza”. In anul urmator, lordul cancelar a deschis pentru prima data sesiunea parlamentara cu un discurs in limba engleza. De asemenea, numarul locuitorilor care stiau sa scrie si sa citeasca in engleza era in crestere.

In timpul vietii lui Chaucer s-au pus bazele mai multor institutii de invatamant de cea mai buna calitate, in fruntea carora se aflau scoala intemeiata de William de Wykeham, Winchester College (care exista si astazi), dar si 20 de colegii de studii superioare la Oxford si Cambridge. Din secolul al XIV-lea au supravietuit de patru ori mai multe manuscrise decat din secolul al XIII-lea. Exista, de pilda, 20 de manuscrise din domeniul medical in limba engleza din secolul al XIII-lea, 140 din secolul al XIV-lea si 872, din secolul al XV-lea.

La moartea lui Chaucer existau in Londra aproximativ 200 de librarii si legatorii de carte. Numarul “copistilor”, un cuvant nou, care se referea la cei ce scriau si copiau documentele, era deja urias - numai la Cancelarie existau 120 de copisti.”