Corporatist de Romania

Despre mine: Sunt sotie, mama, colega, voluntara si, mai nou, scriitoare. Fiecare in parte ma implineste si toate, luate impreuna, definesc persoana care sunt astazi. Daca prin povestile si trairile mele, prin opiniile constructive sau parerile mai putin pertinente pe care le transmit reusesc sa va ofer un scurt ragaz intr-o zi nebuna, un moment de destindere sau poate de amuzament, atunci voi fi mai mult decat fericita ca aceasta carte si-a indeplinit menirea.

„Corporatiile reprezinta o lume aparte, de care te poti lasa indoctrinat si la care iti poti recunoaste apartenenta sau, din contra, o lume cu care realizezi ca nu ai nimic de a face si preferi sa-ti urmezi drumul pe cont propriu. Si ca in orice lume, si aici putem vorbi despre traditii si obiceiuri, moda si cultura lingvistica. (...) Exista reguli la orice pas si orice deraiere poate fi taxata, mergandu-se pe principiul ca nimeni nu este de neinlocuit, iar la usa mai asteapta trei care sa-ti ia locul, dornici sa se afirme si sa urce celebra scara ierarhica." — IRINA DOLTU Fragment din cartea "Corporatist de Romania" de Irina Doltu: "Prima mea slujba Prima zi de lucru din viata mea: ce emotii!

Am trecut de interviu, care a durat patru ore, si de prezentarile companiei, urmatoarea etapa fiind un training de doua saptamani. Si toate acestea doar pentru functia de operator la casca, cu jumatate de norma. Compania este mare, perspectivele de viitor sunt bune, asa ca nu ma plang.

Suntem zece persoane in grupa de training, toti tineri si ambitiosi. Informatia este stufoasa - nu mi-as fi inchipuit niciodata ca un operator de telecomunicatii trebuie sa cunoasca atatea date. Suntem instruiti cu privire la modul in care trebuie sa vorbim cu clientii, cum abordam in diferite situatii si, mai mult, cum sa raspundem la intrebari de genul „Este adevarat ca ne sunt ascultate telefoanele?" sau „Sunt nocive telefoanele mobile?

Emana radiatii?" Dupa cele doua saptamani de training intensiv a urmat un test, pe care bineinteles ca l-am trecut toti (ca doar eram tineri si ambitiosi), si am fost repartizati in diferite echipe. Toti incepeam pe zona de cartele preplatite, iar daca ne descurcam bine, dupa un timp puteam evolua de la patru la opt ore, iar daca si aici ne descurcam la fel de bine sau chiar mai bine, treceam pe zona de abonamente postpaid, iar apogeul carierei il reprezenta zona corporate. Prima zi de munca efectiva, cand am preluat apeluri, a fost groaznica: imi tremura vocea incontinuu, transpiram abundent, nu ma puteam concentra si parca uitasem tot ceea ce invatasem la training.

Urmatoarele cateva zile nu au fost cine stie ce mai bune, avand in vedere ca plecam de acolo ametita dupa atatea ore de vorbit la telefon. Dupa care au intervenit obisnuinta si amuzamentul legat de apelurile inedite primite de la clienti."