Copilul teribil

Al treilea corifeu al poeziei anilor ’60-’70 – iar astazi, impotriva inertiilor criticii, lucrul acesta se vede tot mai bine – este, bulversand prejudecatile canonice, Nicolae Esinencu. Desi observat de critici, care i-au semnalat metronomic fiece aparitie editoriala, nonconformistul poet (prozator, dramaturg si scenarist) n-a fost inteles de catre congeneri decat in partea direct reperabila a teribilismului sau funciar. In realitate, atitudinea sa este una de radicala opozitie fata de normalitatea vietii literare: cand intreaga pleiada de aezi ai civismului scrie poeme interminabile despre Lenin si Partid, patriotismul sovietic si internationalismul proletar, el practica miniatura lirica, iar atunci cand, plictisita de hagiografierea falsilor martiri, divizia civica trece pe ecartamentul maximalis­mului etic, personajul lui Nicolae Esinencu iese in drum cu… capul subsuoara.Poetul cultiva un fel de poetica procustiana, retezand violent excrescentele hidoase ale realului, celebrand acea forma a luciditatii care stie ca autoironia si bufonada sunt formele cele mai eficiente de incarnare a spiritului celuilalt.

- Nicolae Leahu Fragment din cartea "Copilul teribil" de Nicolae Esinencu "Sat albastru Poem ISTORIA SATULUI Au trecut niste pasari pe aici Si au scapat niste seminte. A plouat patru zile pe aici Si, cand in a cincea zi a suflat vantul, S-au auzit soapte. Se indemnau strabunii mei La viata.

CUGET Imi spun: Timpul e un pumn de cirese. Imi spun: Pumnul de cirese E timpul meu. COPILARIE M-am urcat In cel mai inalt copac Din mijlocul satului.

Ah, la marginea satului Abia incepe Cerul! PRINDEREA TIMPULUI Timpul curge pe langa sat. Taranii Alearga, alearga, alearga Si arunca, arunca, arunca In calea lui Seminte!

BRAZDELE Taranii Rotesc brazdele In jurul satului. O brazda sa ridice deasupra satului soarele. O brazda sa nu intre apa si focul in sat.

O brazda sa-i gaseasca nevestele. Si tot asa. PAPARUDELE Paparuda-ruda, Tata cruda.

Vino, ploaie, De o uda... Ploile vin,"