Confesiunile unui cafegiu

Cine dintre domniile voastre nu-si aduce umilitor aminte de lungile, terifiantele cozi la feluritele „alimentare" ale ceausismului? Ore in sir de stat in zapada sau vipie pentru doua sticle de lapte sau de bere, pentru ratia de zahar si ulei, pentru pipote, maruntaie, gheare, unt, sapun, vata, pasta de ras, chibrituri sau hartie igienica, pentru kilogramul de carne sau branza schimbat apoi pe faina si orez, malaiul dat pe o cutie de nes, ciorapii de dama oferiti contra unui carton de oua... Si, desigur, pentru cafeaua noastra cea de toate zilele.Ei bine, nu vreti sa stiti cum ajungeau marfurile acelea in depozite, in navete si apoi in camarile privilegiatilor, cum isi rezolvau aprovizionarea maharii din Partid, Securitate, mafiile din toate zonele si de toate calibrele?

Cine si ce dicta de sus, cine tragea sforile din culise, cat era intamplare, prostie sau calcul diabolic deliberat? Si la ce bogatii au ajuns dupa 1989 retelele si artizanii aprovizionarii de atunci?Ametitoare si amutitoare, revoltatoare pe cat de hipnotica, scrisa fara mila de ei si cinic pentru noi, cartea lui Gheorghe Florescu, legendarul cafegiu de pe Hristo Botev 10, unde venea floarea lumii literare, actoricesti si medicale, este compusa dinlauntrul si dinspre varful sistemului. Mafiotlac etans, puteri oculte, mono¬poluri etno-securistice, comploturi sulfuroase, prostitutie de lux, rivalitati atroce intre componentele Aparatului (Partid, Militie, Securitate, DIE s.a.), cu sute de nume si zeci de situatii ori studii de caz din lumea „circuitului inchis" -totul da seama de teribila arhitectura a ororii deghizate-n deriziune.Pentru mine nu incape indoiala: este cartea anului, marea surpriza a lui 2008.

- Dan C. Mihailescu, la aparitia primei editii)