Comuniune

Roman finalist la National Book Critics Circle Award 2016 si la Goodreads Choice for Best Fiction Cea mai buna carte a anului 2016 in publicatiile USA Today, Newsday, New York Times, Kirkus Reviews, Washington Post, San Francisco Chronicle, People, BookPage, New York Magazine inclus in Top 10 de catre Time Magazine Autoare de succes, detinatoarea unor prestigioase distinctii (Orange Prize for Fiction sI PEN/Faulkner Award), Ann Patchett a cucerit publicul cititor prin romane ca Belcanto si Fascinatie. Scriitoarea revine in forta cu un roman cu tenta autobiografica, Comuniune, o poveste lucida si tandra ce urmareste de-a lungul deceniilor destinele a sase copii reuniti fara voie dupa divortul parintilor si reconfigurarea familiilor. Scris cu umor si compasiune in egala masura, Comuniune vorbeste despre profundele legaturi de iubire si loialitate care ne tin impreuna.

In clipa in care Bert Cousins o intalneste pe Beverly Keating la petrecerea de botez a fiicei acesteia din urma, cei doi se simt atrasi unul de celalalt cu o forta careia nu i se pot impotrivi. Iubirea ce se naste intre ei, subminand casniciile in care amandoi se afla deja, va duce la destramarea acestora si intemeierea unei noi familii impreuna cu cei sase copii cu varste cuprinse intre cinci si doisprezece ani. De-acum incolo, fetele lui Beverly, Caroline si Franny, si copiii lui Bert – Cal, Holly, Albie si Jeannette – vor pendula intre doua camine.

Acesta este, de fapt, punctul din care povestea porneste in forta, istorisita pe mai multe voci si din perspective diferite, fiecare dintre personaje detinand, pe rand, rolul principal si avand posibilitatea de a-si desfaoura propria realitate. Patchett urmareste vreme de cincizeci de ani destinele celor sase copii ai celor doua familii, interactiunile dintre ei in momentele-cheie ale vietilor lor si felul in care divortul parintilor si reconfigurarea familiilor le modeleaza parcursul si alegerile, trasand in tuse sigure profiluri psihologice veridice, de o mare subtilitate. Traducere si note de Rodica Stefan Fragment din cartea "Comuniune" de Ann Patchett "Adevarul era ca Bonnie obtinuse deja un dans inainte de a-l recruta pe parintele Mike Jones, desi pana la urma nu fusese nici macar jumatate de dans.

Reusisese sa-l smulga cateva clipe pe harnicul Dick Spencer de langa storcator, spunandu-i ca ar trebui sa ia o pauza, ca si barbatilor care storc portocale li se aplica reglementarile sindicale privind programul de munca. Dick Spencer purta ochelari cu rame groase de baga, ce-l faceau sa para inteligent, cu mult mai inteligent decat Lomer, partenerul lui Fix, care nici n-o bagase in seama, in ciuda faptului ca de doua ori se rezemase de el razand. (Dick Spencer era inteligent.

Mai era si atat de miop incat in doua randuri ramasese aproape orb, dupa ce-i zburasera ochelarii pe cand se lupta cu un suspect. Gandul de a se lua la tranta cu un tip ce poate are asupra lui un pistol ori un cutit pe care sa nu-l vada l-a facut sa se inscrie la liceul seral, apoi la facultatea de drept, apoi sa fie admis cu brio in barou). Bonnie il apuca pe Spencer de mana lipicioasa de suc si-l trase pana la terasa din spate.

Incepura de indata sa danseze cu miscari largi, lovindu-se de ceilalti musafiri. Cu bratele inlantuite pe spatele lui, ea simti prin camasa cat era de slab, dar, intr-un mod fascinant, avea un soi de suplete care putea sa se infasoare de doua ori in jurul unei fete. Celalalt procuror adjunct, Cousins, era mai aratos, chiar frumos de-a binelea, dar tare increzut, se vedea de la o posta.

In bratele ei, Dick Spencer era insa un scump."