Colonia fabricii

Naratiunile lirice sau poemele in proza (depinde de perspectiva) ale lui Moni Stanila fac din cartea ei un text hibrid si experimental, cu miza etica inedita. Este vorba despre o micromonografie rustica a perioadei comuniste, surprinsa in flash-uri decalate pe victime si opresori, unde istoria fiecarui personaj este capturata intr-un insectar de vieti-morti-loialitati-razvratiri-tradari care nu au cum sa lase cititorul indiferent. Cartea are alura unui jurnal cu straturi (monologale) strabatut de procese-verbale oficiale care, laolalta, alcatuiesc un insight percu-tantasupra istoriei recente a Romaniei.

- Ruxandra Cesereanu Trei oameni, trei barbati cu totul diferiti, cu femeile, durerile, copill, luptele si, mai presus de orice, incercarile lor de a pune mana pe ceea ce s-ar putea numi, daca nu esenta vietii, macar ceea ce, in final, a facut-o frumoasa. De aici isi trage sevele melancolia care strabate amplul poem al lui Moni Stanila — din faptul ca in aparenta pune in abis istoria mare prin depanarea succinta a istoriei mici, pe cand adevaratul ei motor este cautarea acelor scurte, inefabile, delicate momente care fac din viata noastra ceva ce trebuie/a trebuit trait, chiar sub cizma necrutaroare si de multe ori absurda a Istoriei. - Bogdan-Alexandru Stanescu