Cel mai lung drum (coperta film)

Ira si Ruth, Sophia si Luke. Doua cupluri care, aparent, nu au nimic in comun, despartite de ani multi si experiente diferite. Ira este un evreu ajuns la apusul vietii, care, captiv in propria masina, in urma unui accident, se trezeste alaturi de fantoma lui Ruth, sotia mult iubita.

Ea este cea care il tine in viata, cu ajutorul amintirilor. La cativa kilometri distanta, Sophia, care studiaza la colegiul Wake Forest, se zbate sa isi revina dupa un dureros esec sentimental. In inima ei inmugureste din nou speranta cand il intalneste pe Luke, un seducator campion de rodeo.

Ca si in cazul cuplului Ruth si Ira, Sophia si Luke sunt, la prima vedere, cum nu se poate mai diferiti. Si totusi, se atrag si se completeaza. La un moment dat, destinele celor doua perechi, Ira-Ruth si Luke-Sophia, se intrepatrund cu o neasteptata profunzime.

Romanul a fost ecranizat in 2015. Fragment: "Sophia inca isi amintea reactia ei surprinsa cand ii spusese ca era din Jersey. De fapt, Sophia ar fi putut la fel de bine sa spuna ca fusese crescuta pe Marte.

Trebuia sa admita ca reactia Marciei fusese absolut impertinenta. Povestea lor era total diferita. Marcia era sora mai mica din doi frati; tatal ei era chirurg ortoped, iar mama, avocat specializat in problemele de mediu.

Fratele mai mare era in ultimul an la facultatea de drept la Vanderbilt si, desi familia ei nu figura pe lista Forbes, facea parte din patura privilegiata. Era genul de fata care lua lectii de echitatie si de dans si care primea un Mercedes decapotabil la implinirea varstei de saisprezece ani. Sophia, de cealalta parte, era copilul unor imigranti.

Mama ei era frantuzoaica, iar tatal ei era din Slovacia si venisera in tara doar cu banii din buzunar. Desi erau oameni educati - tatal ei era chimist, iar mama farmacista - vorbeau putin engleza si petrecusera multi ani facand munci domestice si locuind in apartamente micute si darapanate, pana cand adunasera destui bani cat sa isi deschida propriul magazin alimentar. In timp, facusera inca trei copii - Sophia era cea mai mare iar ea crescuse lucrand cot la cot cu parintii ei la magazin, dupa ore sau la sfarsit de saptamana.

Afacerea mergea binisor, destul cat sa aiba cu ce se intretine, dar doar atat. La fel ca multi alti studenti buni din clasa ei, pana in ultimele luni inainte de absolvire, Sophia se asteptase sa urmeze cursurile la Rutgers. Se inscrisese la Wake Forest dintr-un capriciu deoarece indrumatorul i-o sugerase, dar nu si-ar fi putut permite sa mearga acolo niciodata, nici nu stia prea multe despre locul acela, in afara de fotografiile frumoase postate pe website-ul universitatii.

Dar, spre surprinderea mai ales a ei, Wake Forest ii oferise o bursa care acoperea taxele, asa ca in august Sophia se urcase in autobuz spre New Jersey, in drum spre o destinatie practic necunoscuta, unde avea sa petreaca o mare parte din urmatorii patru ani. Fusese o decizie importanta, cel putin din punct de vedere al educatiei. Wake Forest era o universitate mai mica decat Rutgers, ceea ce insemna ca si clasele erau mai mici si profesorii din Departamentul de Istoria artei erau mai pasionati de predare.

Daduse deja un interviu pentru un stagiu la Muzeul de Arta din Denver — si nu, nu o intrebasera nimic despre rolul ei in Chi Omega — despre care credea ca decursese bine —, dar inca nu primise raspuns. Vara trecuta, reusise si sa stranga destui bani cat sa isi cumpere prima ei masina. Nu era mare lucru — o Toyota Corolla veche de unsprezece ani, cu peste 160.000 kilometri la bord, cu o indoitura in portiera din spate si cateva zgarieturi dar pentru Sophia, care crescuse mergand pe jos sau luand autobuzul peste tot, era o eliberare sa poate veni si pleca dupa pofta inimii.

Langa balustrada, se stramba. Ei bine, cel putin cu exceptia serii de fata. Dar era vina ei.

Ar fi putut sa conduca, dar... De ce naiba venise Brian in seara asta? Ce credea ca avea sa se intample?

Chiar credea ca o sa uite tot ce ii facuse — nu o data, ci de trei ori? Ca avea sa il primeasca inapoi la fel ca Inainte? Nici macar nu ii era dor de el.

Nu avea de gand sa il ierte si, daca nu ar fi urmarit-o, se indoia ca s-ar fi gandit macar la el. Dar tot era capabil sa ii strice seara, iar lucrul acesta o deranja. Pentru ca ea permitea acest lucru.

Pentru ca ii permitea sa aiba putere asupra ei. Ei bine, pana aici, se hotari ea. Avea sa se intoarca si sa stea cu Marcia si cu Ashley si baietii aceia de la Duke; si ce daca o gasea Brian si voia sa vorbeasca?

Avea sa il ignore. Si daca incerca sa se bage peste distractia ei? Ei bine, poate avea chiar sa il sarute pe unul dintre baieti ca sa se asigure a Brian stia ca trecuse mai departe si gata.

Zambi la aceste ganduri si se intoarse de langa balustrada, dand peste cineva si aproape pierzandu-si echilibrul."