Cei morti inainte de moarte

„– In fiecare noapte, imi imaginam cum te voi omori. Da, pana la jumatatea lui august, nu m-am indoit nicio clipa ca te voi impusca, numai timpul cand o voi face nu-l stiam. Probabil, dupa ce as fi aflat unde imi este familia.

si s-a mai intamplat ceva ce n-as fi banuit… Pentru prima data, de cand urcase pe prispa, se opri din rumegat si isi agata privirea de fata celuilalt. Omul din Podul Rugilor continua sa-l priveasca in ochi: – Apropierea de numai cateva zeci de metri. Iti simteam si spaima, si suferinta, si umilinta, si pragul nebuniei, de care te apropiai uneori, si strigatele care sfasiau noaptea, toate astea m-au flescait, mi-au stins ura.

Poate m-am gandit la anii mei de puscarie... In gandurile mele, insa, te-am omorat de multe ori. Ce nu am aflat cu adevarat, si nici nu cred ca voi afla vreodata, este modul in care ai fi murit.

Te-ai fi umilit, implorandu-ma sa nu te impusc, sau m-ai fi injurat, spunandu-mi s-o fac mai repede. Poate ca moartea te-ar fi gasit deja mort, cine stie?” Fragment