Ceasul strigoilor. Cartea a doua: Inimă trolului

Inima trolului. Cartea a doua din seria Ceasul strigoilor Aventura din Transilvania s-a incheiat, dar sirul aventurilor este abia la inceput. Creaturile magice sunt raspandite prin toate colturile lumii.

Nu cauta fapturile magice, spune sfatul intelept din batrani. Caci, de le vei gasi, vei regreta. Un sfat bun, dar nu pentru curajoasa Anna si fratele ei Max.

Ei nu pot lasa misterele sa ramana mistere, ascunzandu-se sub valul legendelor si nici creaturile sa-si exercite puterea malefica asupra copiilor. Anna si Max se afla acum in Scotia, unde tatal lor, Profesorul, trebuie sa faca niste cercetari. Locuiesc la un hotel cam ciudat, din apropierea caruia un baiat a disparut fara urma.

De fapt, totul pare ciudat: imprejurimile si intamplarile, oamenii si purtarile lor. Si mai ales podul... Acolo bantuie ceva straniu – sau poate cineva doritor sa guste carne de om.

Asa cum se intamplase si in Transilvania, Max dispare, iar Anna isi inteteste cautarile. E inarmata cu cutitul vampirilor si inzestrata cu un curaj nebunesc. Cum se va sfarsi oare aventura?

PLATESTE TAXA DE POD. SANGE SAU AUR. Cine va plati oare si cu ce: cu sange sau cu aur?

Va reusi binele sa invinga raul? Fragment din cartea " Ceasul strigoilor. Cartea a doua: Inima trolului" de Jack Henseleit "- Stiu ce faci, spuse Max pe nepusa masa.

Anna se opri: - Poftim? Max ii adresa o privire acuzatoare: - Speri sa intalnesti o alta creatura magica, raspunse el. Vrei sa pornesti in cautarea acelui barbat infricosator care traieste in rau.

Anna simti cum se imbujoreaza: - Ceea ce sper cu adevarat este ca baiatului disparut sa nu i se fi intamplat nimic rau, spuse ea ofuscata. Dar, asa cum deja stii, este posibil sa fie vorba de o creatura magica. Si, daca intr-adevar asa stau lucrurile, cine altcineva ar fi in stare sa-i sara in ajutor?

S-ar putea ca noi sa fim singurii oameni din lume care stiu ca monstrii exista cu adevarat. Max ridica din umeri: - Politistii inca se afla pe teren, cautandu-l pe baiat, spuse el. Nu ar trebui sa intervii in investigatia lor.

- Nu am interveni in nicio investigatie, am da o mana de ajutor, i-o intoarse Anna, indignata, dupa care continua cu voce joasa: Nu mai tii minte ce ti s-a intamplat tie insuti? Max isi schimonosi fata, insa nu raspunse. De cum ajunsera la marginea campului, discutia celor doi inceta.

Un gard verde, darapanat, marginea pasunea. Scandurile acestuia suferisera atat de mult din pricina ploilor incat incepusera sa putrezeasca, pravalindu-se din loc in loc pe iarba incalcita. Magazia naruita de la marginea campului parea cu totul data uitarii.

Asa cum copiii se asteptasera, doua capre pasteau ceva mai incolo, miscand marginile unei tufe. Existau, insa, si alte animale. Anna zari o oaie, niste gaini, precum si un ponei negru, batran, avand o coama lunga si murdara.

Fata se intreba cate alte animale se mai aflau pe pajistea aceea, ascunse de ceata. De cum copiii se apropiara, poneiul le adresa o privire precauta."