Ce-ai făcut, băi Cupidon?

[...] Vibrezi cu el si langa el. Il simti cu toata fiinta ta, si totusi te retragi, suficient cat sa nu-ti zgudui linistea interioara sau, mai mult, pe cei de langa tine. Pentru ca nu stii ce vine si ce haina imbraca bucuria ta.

Iti dai voie sa simti, iti dai voie sa fii, pentru ca daca n-ar fi, nu s-ar povesti. Asa incep marile povesti de dragoste, bucati desprinse din noi, care se contopesc si alcatuiesc impreuna un tot, unitar, complet, ravasitor. Pentru ca totul vibreaza in jurul lor, totul prinde sens si, mai mult, totul e mult mai frumos.

E ca atunci cand... stai, ca nu exista grad de comparatie. N-ai cum sa descrii in cuvinte o senzatie atat de magica.

Iti dai voie sa fii, pur si simplu. Cred ca, oarecum, e apogeul starilor de bine. [...]