Ce a ramas din mine

"O poveste fascinanta si intunecata despre razbunare, tradare si secrete din glam-ul hollywoodian. Alison Gaylin a fost comparata cu Gillian Flynn." - Huffpost Books Nimeni nu e perfect. Fiecare are ceva de ascuns.

Pe 28 iunie 1980, la o petrecere, Kelly Michelle Lund il impusca mortal pe John McFadden, regizorul nominalizat la Oscar. Ani in sir se fac tot felul de speculatii privind motivele enigmaticei adolescente. Condamnata pentru crima, Kelly isi pierde tineretea si libertatea, dar isi pastreaza secretele.

Treizeci de ani mai tarziu si la cinci ani dupa eliberarea din inchisoare, trecutul se intoarce si o bantuie pe Kelly. Socrul ei, Sterling Marshall, o legenda a filmului, este gasit intr o balta de sange in locuinta sa din Hollywood Hills, impuscat in cap, exact ca fostul sau prieten, John McFadden. Din nou, Kelly este principala suspecta.

De data aceasta insa, are niste aliati care sunt convinsi ca femeia nu are legatura cu niciuna dintre crime. Sa fie Kelly intr adevar nevinovata? Fragment din romanul "Ce a ramas din mine" de Alison Gaylin: “Pe vremea cand Kelly Lund era gasita vinovata de omor, detectivul Barry Dupree avea sapte ani.

Pe atunci, procesele nu erau televizate, dar la stiri au aparut cateva dintre desenele facute in sala de judecata. Barry isi amintea vag acele schite vazute pe ecranul televizorului din bucatarie, in timp ce parintii lui ii aratau vedetele de cinema venite sa depuna marturie. Isi amintea cat de anoste si posomorate ii parusera toate, mult mai putin colorate decat benzile lui desenate sau chiar decat realitatea inconjuratoare.

Dar ce isi amintea Barry cel mai bine din acel proces (ce isi amintea toata lumea cel mai bine) era fotografia cu Kelly Lund stand in fata tribunalului, imediat dupa ce isi primise sentinta. Ce mai poza! Daca inchidea ochii, Barry inca o vedea: ochii lipsiti de viata, umbrele ce jucau pe acel chip frumos, dar inexpresiv si zambetul, acel zambet.

Felul in care sarea la tine. Felul in care musca. Fotografia aparuse pentru prima data pe coperta revistei Los Angeles Times, iar fratele mai mare al lui Barry, Chris, o inhatase de pe masa din bucatarie atunci cand parintii lor nu erau prin preajma.

Facuse poza sa danseze prin fata ochilor lui Barry, tinand-o atat de aproape, cat fratele lui sa poata simti mirosul hartiei, in timp ce ingana cu vocea lui sparta de adolescent: “Unu, doi, Kelly vine dupa voi. Trei, patru, incuiati usa cu lacatu'...” Pe vremea aceea, Barry habar n-avea ca versurile erau furate din filmul Cosmar pe Elm Street, dar chipul lui Kelly Lund il bantuia intr-un fel in care Freddy Kruegeri nu avea s-o faca niciodata. Obisnuia sa aiba cosmaruri.

Se facea ca adolescenta criminala vine dupa el in toiul noptii, inarmata cu pistolul ei, si-i face gauri in creier, ii macelareste familia, fara ca expresia de pe chipul ei sa se schimbe. Surasul Ucigator al Mona Lisei. Frate!

Pentru Barry (ca si pentru multi dintre cei care fusesera copii in LA in prima parte a anilor '80, era sigur) Kelly Lund era un baubau de talia lui Richard „Vanatorul Noptii" Ramirez sau a lui Charlie Manson."