Căutătorul

Cea mai buna carte a anului 2020 pentru The New York Times & NPR & The New York Post Detectivul Cal Hooper stia exact ce doreste sa faca la pensie: sa se retraga intr?un satuc din Irlanda, unde sa se ocupe de renovarea casutei darapanate pe care si?o cumparase, sa faca drumetii si sa uite toate cazurile si necazurile dintr?o cariera petrecuta in politie. Toate planurile i se duc insa de rapa, pentru ca un pusti din satul irlandez are mare nevoie de ajutorul lui Cal, fiindca fratele i?a disparut fara urma si nimanui nu pare sa?i pese vreun pic, nici macar politistilor locali. Detectivul pensionar se vede silit sa sara in ajutor si sa afle ce secrete tenebroase ascunde pasnica localitate, chiar daca asta inseamna ca el insusi se va afla in pericol.

Tana French e ca o poeta. Scrie atat de frumos! - Harlan Coben O poveste nuantata si captivanta!

- The New Yorker In acest roman de sine statator, Tana French porneste usurel, obisnuindu?l pe cititor cu viata linistita a lui Cal inainte ca intriga sa explodeze. - Time Cu acelasi talent care, dupa ce i?ai dat de gust, te cheama din nou catre povestile ei, Tana French creeaza un tablou realist, intunecat si crud al unei comunitati rurale ce functioneaza asemenea unui organism viu. Un thriller care te cuprinde incet si tulburator ca un vis din care nu te poti trezi.

O poveste memorabila. - Marian Coman, redactor?sef Armada Traducere din limba engleza de Iulia Dromereschi. "E nesigur de circumstantele care ar putea face asta necesar.

Este obisnuit sa fie in bezna la inceput de investigatie, asa ca i-a luat o vreme sa-si dea seama ca acum este cu totul altfel. N-are idee nici despre ce stiu si despre ce cred oamenii din jur, nici despre ce vor, de ce vor sau cum pot incerca sa dobandeasca ce vor. Zecile de ani in care a devenit familiar cu toate acestea, care pareau o sursa de liniste la inceputul noptii trecute, se tes intr-un hatis impenetrabil.

Straturile sale ascund fiecare actiune si fiecare motivatie, pana ce devin indescifrabile pentru cineva din exterior. Intelege ca efectuI este, cel putin partial, deliberat si exersat. Oamenii doresc sa-l stie legat la ochi.

Nimic personal. Doar ca sa-l tina asa este o precautie fireasca si necesara. Cal e constient ca pare genul de tip placid, care ar tine seama de avertisment.

Aparenta i-a fost de folos nu doar o data. Ar dori sa-i fic de folos si aici: sa lase oamenii sa se relaxeze, crezand ca s-a intors la treaba lui si la zugravirea casei. Doar ca nu-si permite.

Cand lucra, ar fi putut ramane departe de cunoscutii lui Brendan, concentrandu-se pe lucrurile de culise, o vreme: apela la tehnicieni, cauta telefonul lui Brendan si urmarea locurile in care fusese, parcurgandu-i e-mailurile, verifica daca se folosise cardul lui bancar, trecea cunostintele baiatului prin sistem si vorbea la Narcotice despre baietii care se ocupau de droguri in Dublin. Ar fi putut sa se consulte cu O'Leary, partenerul lui, un cinic cu un aer inselator de lene si un simt ascutit al ridicolului, si l-ar fi putut trimite pe teren, in locul lui. Aici, artileria si aliatii ii lipsesc.

Nu exista culise in care sa se ascunda. E lipsit de mijloace si singur, in camp deschis. Planul original pentru azi fusese sa dea de Donie McGrath, dar s-a razgandit.

Donie probabil va fi dificil de interogat si pe Cal il doare capul. Mai important de-atat e ca nu stie precis ce se petrcee. Daca oamenii il avertizeaza sa stea departe de Brendan, tot ce stili pana acum e ca incearca sa afle unde a fugit un pusti fie ca sa-i calmeze mama ingrijorata, fie din pura curiozitate.

Dar Cal stie ca-l vor urmari. Daca vorbeste cu Donie sau cu altcineva care are legatura cu baietii cu droguri din Dublin, vor sti la ce se gandeste. Cal nu doreste sa faca pasul pana nu e pregatit.

Are un lucru pe lista care nu-i va dezvalui intentiile si care poate fi facut doar in weekend. Isi duce hainele la spalatorie in oras si se indreapta spre magazinul de suveniruri. Caroline Horan e inca prietena pe Facebook cu Brendan, ceea ce-l face pe Cal sa decida ca despartirea n-a fost chiar de rahat.

Poza ei de profil o arata pe plaja, impreuna cu alte doua fete, razand in bataia brizei. Caroline are bucle satene, ciufulite, si o fata rotunda, pistruiata, cu un zambet cu vino-ncoa'. "Studiaza la Institutul Tehnologic din Athlone", spune profilul ei, adica, daca.

Inca lucreaza la magazin, probabil ca are ture doar in weekend. Cand deschide usa, in sunet de clopotei, iat-o, reorganizand un stand cu placute cu nume decorate cu spiridusi. E mai scunda decat se astepta Cal si are o silueta placuta, mai plinuta.

Are buclele stranse in coada si e putin machiata, cat sa para ingrijita, dar naturala. - Buna, spune Cal, privind in jur, uluit de cantitatea de lucruri. E un loc mic si plin de obiecte verzi, obiecte de lana si obiecte de marmura.

Majoritatea au fie trifoi, fie simboluri celtice. In fundal, un tip canta o balada melancolica, despre care Cal poate spune ca n-are nimic in comun cu cantecele de la carciuma din sat. - Salut, spune Caroline, intorcandu-se cu un zambet.

Va pot ajuta? - Caut un cadou pentru nepoata mea din Chicago, spune Cal. Va implini sase ani.

Ai niste recomandari ? - Sigur, spune ea, voioasa. Se duce in spatele tejghelei, luand lucruri de pe rafturi: o papusa-zana verde, un tricou cu trifoi, un colier de argint cutiuta verde, o oaie de jucarie pufoasa, cu fata neagra." Cea mai buna carte a anului 2020 pentru The New York Times & NPR & The New York Post Detectivul Cal Hooper stia exact ce doreste sa faca la pensie: sa se retraga intr?un satuc din Irlanda, unde sa se ocupe de renovarea casutei darapanate pe care si?o cumparase, sa faca drumetii si sa uite toate cazurile si necazurile dintr?o cariera petrecuta in politie.

Toate planurile i se duc insa de rapa, pentru ca un pusti din satul irlandez are mare nevoie de ajutorul lui Cal, fiindca fratele i?a disparut fara urma si nimanui nu pare sa?i pese vreun pic, nici macar politistilor locali. Detectivul pensionar se vede silit sa sara in ajutor si sa afle ce secrete tenebroase ascunde pasnica localitate, chiar daca asta inseamna ca el insusi se va afla in pericol. Tana French e ca o poeta.

Scrie atat de frumos! - Harlan Coben O poveste nuantata si captivanta! - The New Yorker In acest roman de sine statator, Tana French porneste usurel, obisnuindu?l pe cititor cu viata linistita a lui Cal inainte ca intriga sa explodeze.

- Time Cu acelasi talent care, dupa ce i?ai dat de gust, te cheama din nou catre povestile ei, Tana French creeaza un tablou realist, intunecat si crud al unei comunitati rurale ce functioneaza asemenea unui organism viu. Un thriller care te cuprinde incet si tulburator ca un vis din care nu te poti trezi. O poveste memorabila.

- Marian Coman, redactor?sef Armada Traducere din limba engleza de Iulia Dromereschi. "E nesigur de circumstantele care ar putea face asta necesar. Este obisnuit sa fie in bezna la inceput de investigatie, asa ca i-a luat o vreme sa-si dea seama ca acum este cu totul altfel.

N-are idee nici despre ce stiu si despre ce cred oamenii din jur, nici despre ce vor, de ce vor sau cum pot incerca sa dobandeasca ce vor. Zecile de ani in care a devenit familiar cu toate acestea, care pareau o sursa de liniste la inceputul noptii trecute, se tes intr-un hatis impenetrabil. Straturile sale ascund fiecare actiune si fiecare motivatie, pana ce devin indescifrabile pentru cineva din exterior.

Intelege ca efectuI este, cel putin partial, deliberat si exersat. Oamenii doresc sa-l stie legat la ochi. Nimic personal.

Doar ca sa-l tina asa este o precautie fireasca si necesara. Cal e constient ca pare genul de tip placid, care ar tine seama de avertisment. Aparenta i-a fost de folos nu doar o data.

Ar dori sa-i fic de folos si aici: sa lase oamenii sa se relaxeze, crezand ca s-a intors la treaba lui si la zugravirea casei. Doar ca nu-si permite. Cand lucra, ar fi putut ramane departe de cunoscutii lui Brendan, concentrandu-se pe lucrurile de culise, o vreme: apela la tehnicieni, cauta telefonul lui Brendan si urmarea locurile in care fusese, parcurgandu-i e-mailurile, verifica daca se folosise cardul lui bancar, trecea cunostintele baiatului prin sistem si vorbea la Narcotice despre baietii care se ocupau de droguri in Dublin.

Ar fi putut sa se consulte cu O'Leary, partenerul lui, un cinic cu un aer inselator de lene si un simt ascutit al ridicolului, si l-ar fi putut trimite pe teren, in locul lui. Aici, artileria si aliatii ii lipsesc. Nu exista culise in care sa se ascunda.

E lipsit de mijloace si singur, in camp deschis. Planul original pentru azi fusese sa dea de Donie McGrath, dar s-a razgandit. Donie probabil va fi dificil de interogat si pe Cal il doare capul.

Mai important de-atat e ca nu stie precis ce se petrcee. Daca oamenii il avertizeaza sa stea departe de Brendan, tot ce stili pana acum e ca incearca sa afle unde a fugit un pusti fie ca sa-i calmeze mama ingrijorata, fie din pura curiozitate. Dar Cal stie ca-l vor urmari.

Daca vorbeste cu Donie sau cu altcineva care are legatura cu baietii cu droguri din Dublin, vor sti la ce se gandeste. Cal nu doreste sa faca pasul pana nu e pregatit. Are un lucru pe lista care nu-i va dezvalui intentiile si care poate fi facut doar in weekend.

Isi duce hainele la spalatorie in oras si se indreapta spre magazinul de suveniruri. Caroline Horan e inca prietena pe Facebook cu Brendan, ceea ce-l face pe Cal sa decida ca despartirea n-a fost chiar de rahat. Poza ei de profil o arata pe plaja, impreuna cu alte doua fete, razand in bataia brizei.

Caroline are bucle satene, ciufulite, si o fata rotunda, pistruiata, cu un zambet cu vino-ncoa'. "Studiaza la Institutul Tehnologic din Athlone", spune profilul ei, adica, daca. Inca lucreaza la magazin, probabil ca are ture doar in weekend.

Cand deschide usa, in sunet de clopotei, iat-o, reorganizand un stand cu placute cu nume decorate cu spiridusi. E mai scunda decat se astepta Cal si are o silueta placuta, mai plinuta. Are buclele stranse in coada si e putin machiata, cat sa para ingrijita, dar naturala.

- Buna, spune Cal, privind in jur, uluit de cantitatea de lucruri. E un loc mic si plin de obiecte verzi, obiecte de lana si obiecte de marmura. Majoritatea au fie trifoi, fie simboluri celtice.

In fundal, un tip canta o balada melancolica, despre care Cal poate spune ca n-are nimic in comun cu cantecele de la carciuma din sat. - Salut, spune Caroline, intorcandu-se cu un zambet. Va pot ajuta?

- Caut un cadou pentru nepoata mea din Chicago, spune Cal. Va implini sase ani. Ai niste recomandari ?

- Sigur, spune ea, voioasa. Se duce in spatele tejghelei, luand lucruri de pe rafturi: o papusa-zana verde, un tricou cu trifoi, un colier de argint cutiuta verde, o oaie de jucarie pufoasa, cu fata neagra."