Casa de zi, casa de noapte

Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura Nowa Ruda este un mic oras din Silezia, o regiune care a fost parte din Polonia, Germania si fosta Cehoslovacie. Cand naratoarea se muta acolo, ea descopera ca totul si fiecare om are cate-o poveste. Cu ajutorul Martei, vecina sa enigmatica, povestitoarea aduna aceste istorii, trasand evenimentele comunei de la intemeiere la vietile sfintilor sai, pana la un barbat ce declanseaza tensiuni cand moare pe granita.

Iese la iveala mesajul ca istoria – nu conteaza cat de umila – este infinita: sapand la radacinile unei case ori cutarei vieti, putem vedea legaturile, nu doar cu propriul sine si visele fiecaruia, ci cu intregul univers. Fragment din cartea "Casa de zi, casa de noapte" de Olga Tokarczuk "Marek Marek l-a atacat pana la urma pe tatal sau. L-a izbit de atatea ori de lavita de piatra, incat i-a rupt coastele si batranul a lesinat.

A venit politia, l-au dus la dezalcoolizare, pe urma l-au mai tinut in arest, iar acolo nu a mai avut ce sa bea. Si atunci, in delirul mahmurelii, printre valurile de durere de cap, Marek Marek si-a adus aminte ca atunci, la inceput, a cazut. Si-a amintit ca mai intai era sus, apoi dintr-odata era jos.

Si-a amintit miscarea descendenta si spaima, ba chiar mai mult decat spaima. Corpul prost al lui Marek Marek a absorbit fara sa stea pe ganduri angoasa aceasta, iar acum tremura si inima ii batea sa-i sara din piept. insa corpul lui Marek Marek nu stia ce ia asupra sa - o asemenea angoasa ar fi putut-o suporta numai un suflet nemuritor.

Corpul, sufocat de angoasa, s-a contorsionat si s-a izbit de zidurile micutei celule, s-a revarsat in spume. „Sa te ia dracu', Marek", au strigat gardienii. L-au imobilizat la podea, l-au legat si i-au facut o injectie.

A ajuns la dezalcoolizare. Se perinda impreuna cu alte pijamale decolorate pe coridoarele late si pe scarile spiralate ale spitalului. Astepta smerit la coada sa-si primeasca medicamentele.

Inghitea anticol ca sfanta impartasanie. Se uita pe fereastra si atunci, pentru prima data, s-a gandit ca scopul lui este sa moara cat mai repede pentru a scapa din tara aceea soioasa, din pamantul acela rosiatic, din spitalul acela supraincalzit, din pijamaua spalacita, din corpul intoxicat. Si deja, din acel moment, fiecare gand nu servea decat unui singur scop - sa plasmuiasca toate mortile posibile."