Cartea parabolelor

Iulie 1949, O femeie sta intinsa pe iarba, in fata unei case de vacanta din Vasterbtten. Citeste, aproape dezbracata, o carte a scriitorului astazi aproape uitat Bernhard Nordh. Un tanar trece, observa cartea si femeia.

Despre scena de pe podeaua de lemn fara noduri – el cincisprezece ani, ea cincizeci si unu – s-a vorbit mult deja. Niciodata o podea de lemn dintr-un roman n-a starnit atata interes mediatic, si asta nu depinde numai de dragostea pentru literatura. Cartea parabolelor este o mare aventura lectoriala.

E un joc serios, in care autorul se plimba prin romanele sale anterioare si prin propria sa biografie: povestea dintre femeie si baiat se dezvolta intr-unul dintre textele cele mai frumoase pe care Enquist le-a scris vreodata, o scrisoare de la cineva care inca traieste catre cineva care a murit. (Svenska Dagblade)