Cartea albă

Roman finalist International Booker Prize 2018 Aautoarea bestsellerului Vegetariana Pe fundalul unui oras european cu o istorie recenta zbuciumata, o naratoare nenumita se confrunta cu o tragedie care a urmarit-o peste continente, o poveste adanc ascunsa in carnea familiei sale: povestea surorii ei care a murit in bratele mamei, la cateva ore dupa nastere. Pornind de la o lista de obiecte albe care contin in ele atat viata, cat si moartea - scutecul bebelusului, laptele matern, prajiturile din orez rotunde ca chipul fetitei -, tanara ii scrie surorii pe care n-a cunoscut-o niciodata, incercand sa se impace cu aceasta imensa povara care o apasa. Cartea alba este atat o meditatie asupra culorii alb, cat si o calatorie in cotloanele celei mai ascunse dureri.

Intr-un stil poetic si laconic, volumul vorbeste despre doliu si suferinta, dar mai ales despre capacitatea spiritului uman de a depasi momentele critice, contempland in acelasi timp fragilitatea, frumusetea si caracterul bizar al vietii. Fiecare propozitie si fiecare imagine contin frumusete si suferinta, acutizate de simplitatea si onestitatea lor dureroasa. - New Internationalist O splendida psihogeografie a durerii, asa cum penduleaza intre locuri, istorii si amintiri.

Tonul este in permanenta echilibrat si nu se abate niciun moment de la demnitatea senina care-l caracterizeaza. Cartea alba este un text misterios, intru catva ca o carte de rugaciuni profana. - The Guardian Nu planuisem sa scriu despre sora mea mai mare.

Am fost crescuta de parintii mei, care nu au putut-o uita. Cand lucram la Disectie, am scris urmatoarea fraza: Nu muri. Te rog, nu muri.

In mod straniu, cuvintele imi erau familiare si continuau sa zaboveasca in interiorul meu. Am descoperit dintr-o data ca veneau din memoria mamei mele: mi-a spus ca rostise acele cuvinte, in repetate randuri, surorii care murise inainte ca eu sa ma nasc. - Han Kang Fragment din romanul "Cartea alba" de Han Kang "In acea zi, in drum spre casa, am luat autobuzul si am coborat la statia din fata parcului in care mai demult fusese un castel foarte vechi.

Mergeam de ceva vreme prin parcul mare si impadurit, cand in fata mea a aparut cladirea unui spital vechi. Era, de fapt, reconstituirea unui fost spital distrus in timpul bombardamentelor aeriene din 1944, cladire in care acum functioneaza un muzeu de arta. In timp ce ma plimbam pe o carare ingusta, peste care ramurile copacilor luxurianti impletisera o bolta, vegetala ce rasuna de ciripitul pasarilor, asemanator cu trilul ascutit al ciocarliilor, am realizat ca in acest loc, la un moment dat, toate cazusera prada mortii dintr-un foc: arbori si pasari, alei si strazi, case, tramvaie si oameni.

Nimic n-a mai ramas din orasul ce existase in urma, cu saptezeci de ani. Turnurile si fortareata Orasului vechil, palatul magnific, resedinta de vara. a familiei regale situata in afara orasului, Ianga un lac - toate sunt niste falsuri contemporane, imitand cu minutiozitate fotografiile, desenele si hartile de altadata.

In structura noilor ziduri sunt incorporate, din loc in loc, bucati din vechile coloane sau din temeliile ce au supravietuit bombardamentelor. Marturie a dezastrului, granita ce separa partea veche a zidului de cea noua are forma unei cicatrici, expusa dureros de ostentativ."