Captiv in regatul celor doua coroane

Un roman pentru adolescentii de la 10 la 100 de ani, iubitori de SF, de aventuri in lumi necunoscute, de povesti de dragoste si, nu in ultimul rand, de sah. O carte de aventuri care reuseste sa demonstreze ca frica in fata neprevazutului este o energie ce nu poate fi invinsa decat prin calm si - uneori - prin acceptare. - Mihai Sipos Fragment din roman: "Diminetile, in acest spatiu, erau de-a dreptul fascinante.

Senine si curate ca un zambet de copil. Nu mi-am batut niciodata capul sa descopar misterul. Nu eram nici meteorolog, nici poet.

Le lasam doar sa patrunda in mine, sa-mi limpezeasca sufletul si mintea, sa-mi topeasca, in puritatea lor, nelinistile adunate in timpul somnului. Pornisem spre Poiana Indragostitilor singur. Calaream fara graba, la pasul calului.

Purtam un costum nou, elegant si bine ornat cu toate ceaprazurile pe care Freischutz le gasise prin castel. Croitorii facusera adevarate minuni. "Sunt oameni priceputi, Sire, ma asigurase intendentul.

Vesmintele vor fi gata repede. Pana atunci, permiteti-mi sa va arat cateva lovituri de scrima pe care putini le mai cunosc in regat". Jocul ma captivase atat de mult incat nici nu mi-am dat seama cand trecusera doua ceasuri.

"Acum, ma avertizase valetul in incheiere, sa vedem cum parati lovitura Contelui de Cl." "Contele de Cl? intrebasem eu dispretuitor. Crezi ca merita atentia noastra?" "Va veti convinge personal, Sire.

Luati loc in fata biotronului." Spre surprinderea mea, pe ecran lupta dura exact doua secunde. Cu o lovitura fulgeratoare, contele imi aruncase sabia din mana. Freischutz reluase secventa, rupand miscarea in bucati.

O data, de doua ori, de trei ori... Era atat de simpla si atat de rapida incat am asudat din greu pana cand am reusit sa gasesc mijlocul de a o para. "Acum cred ca v-am invatat tot ce stiu, Sire.

Si, credeti-ma, nu e putin." La plecare insistase sa imbrac, sub vesta, o camasa de zale. "Dar bine, domnule intendent, ma revoltasem eu, ma duc la o intalnire de dragoste..." "Tocmai de aceea, Majestate," replicase el zambind. Regina ajunsese inaintea mea.

Am gasit-o plimbandu-se iritata pe una dintre alei; pietrisul, de sub pantofii ei delicati, parea, la randul lui, ca scrasneste si el din dinti. - M-ati facut sa va astept, printe. Am descalecat, m-am inclinat economic, apoi, fara sa scot o vorba, am luat-o de brat.

Gestul meu tandru, cum era de prevazut, a fost luat drept mitocanie; dupa cateva clipe de uluiala, regina tremura de manie. M-am facut ca ploua si, mai mult taras, am dus-o sub un castan proaspat inflorit. Nici gand sa sesizeze intentia mea lirica."