Capricii periculoase

Prolog din nou noaptea ca-n adolescenta prin bucatarii poemele mele bezmetice tu care stiai atit de bine sa citesti sterile sa le legi de cauzalitati nevazute tu care aveai un voal negru acopereai cu el veioza cind voiai sa-ti gasesti pivnita trupului acolo pe geam in coltul din stinga fluturele cu cap de mort si tu cu amorurile tale mototolindu-ti cearceafurile in gindul unei femei imaginare tu alergind sub felinarele rosii cind sperma cind ploaia cind linistea isi disputau spatiul dintre doua rugaciuni poti sa faci ce vrei eu tot te aduc fara sa stii in aceasta hirtie nerusinata fiecare poem e un viol fiecare fictiune e refugiul unui masochist de unde nevoia asta de inteligenta a sexului de unde atitea curbe insinuante in singele ciclic al trandafirului ma gindesc la barbatul rastignit pe crucea unei femei ma gindesc la aerul rosu din nara unei vite injunghiate