Capitanul Singleton

Daniel Defoe este primul mare romancier realist englez. Cunoscut publicului cititor mai ales prin romanul "Viata si nemaipomenitele aventuri ale lui Robinson Crusoe" (1719), Daniel Defoe aduce in acest roman un elogiu puterii omului de a supravietui in momente limita si de a stapani natura in imprejurari ostile. Alaturi de alte titluri ("Moll Flanders", "Un jurnal din anul ciumei"), romanul "Capitanul Singleton' se inscrie in seria cartilor de aventuri.

Eroii, in frunte cu tanarul care va deveni apoi capitanul unei echipe de pirati, traiesc nemaipomenite intamplari, cutreierand marile si oceanele si acumuland averi fabuloase. Atent la metamorfozele sufletului omenesc, autorul zugraveste cu finete drumul pe care-l parcurge eroul de la aventurierul fara scrupule spre omul care regreta toate faradelegile savarsite, caile necinstite de dobandire a averii si care hotaraste, in final, sa-i faca sa se bucure de tot ce a acumulat pe membrii unei familii sarace, in mijlocul careia isi va gasi linistea si-si va ispasi pacatele savarsite in aventuroasa-i viata. Cartea prezinta si ilustratii alb-negru.

Fragment: " Intr-un cuvant, ca sa punem totusi punct fericitei noastre cala-torii, zabovind pe acele meleaguri pret de inca trei luni, ne-am marit stocul de aur in asa masura, incat punandu-1 laolalta cu cel adunat inainte, pentru a ni-1 imparti, ne-am ales fiecare cu aproape doua kilograme de aur de caciula; si ne-am urnit la drum, tinand-o tot inainte, spre Coasta de Aur, ca sa aflam cam ce mijloc am putea di-bui pentru a traversa marea si a ajunge in Europa. In urmatoarea parte a calatoriei noastre, am avut parte de tot soiul de patanii, unele interesante, fie in felul in care am fost primiti, prieteneste sau nu, de catre felurite triburi de salbatici printre care am trecut; fie in legatura cu eliberarea din prizonierat a unui rege negru, care fusese binefacatorul noii noastre calauze si caruia gentlemanul englez, in semn de recunostinta, avand parte si de sprijinul nostru, i-a redat regatul, care putea sa numere, mari si lati, vreo trei sute de supusi; fie despre cum ne-am bucurat de ospitali-tatea regelui cu pricina si despre cum si-a trimis oamenii sa-1 insoteasca pe englezul nostru si sa aduca toti coltii de elefant, pe care fusesem nevoiti sa-i lasam in urma, si sa ni-i care pana la rau, al carui nume nu mi-1 mai aduc aminte, dar pe malul caruia ne-am facut plute si, dupa unsprezece zile de drum pe firul apei, am ajuns la una din asezarile olandeze de pe Coasta de Aur, fiind sanatosi tun si multumiti pe deplin. in ceea ce priveste incarcatura noastra de fildes, am vandut-o in asezarea olandeza, obtinand in schimb vesminte si tot ce ne lipsea, noua sau negrilor pe care am gasit de cuviinta sa-i tinem cu noi, dar nu este lipsit de interes de amintit ca la capatul calatoriei, mai aveam inca vreo doua kilograme de praf de pusca.

Printului negru i-am redat pe deplin libertatea, incropindu-i o garderoba din ceea ce s-a indurat sa-i dea fiecare, si 1-am cadorisit si cu aproape trei sferturi de kilogram de aur, pe care stia cat se poate de bine cum sa-1 foloseasca; si, o data ajunsi acolo, ne-am despartit de el in termeni cat se poate de cordiali. Englezul nostru a zabovit o vreme in asezarea olandeza si, dupa cate mi-au ajuns la ureche ceva mai tarziu, s-a stins acolo de inima rea, caci trimisese o mie de lire sterline prin Olanda, pentru a ajunge la prietenii lui din Anglia, asigurandu-si astfel un sprijin pentru atunci cand se va fi intors, dar corabia a cazut in mainile francezilor si toata incarcatura s-a dus pe apa sambetei. Restul camarazilor mei a pornit-o, intr-un vas mic, catre cele doua fabrici portugheze de langa Gambia, la altitudinea de paisprezece grade, iar eu, dimpreuna cu doi negri pe care mi i-am pastrat, m-am indreptat catre Capul Coast Castle, de unde m-am imbarcat pe o corabie ce mergea in Anglia, unde am ajuns in septembrie.

si asa au luat sfarsit peregrinarile primei mele tinereti, iar ceea ce avea sa se intample dupa aceea nu s-a mai dovedit la fel de profitabil pentru mine."