Cantecul maorilor

Cantecul maorilor este partea a doua a trilogiei In Tara Noului Alb O saga de familie plina de culoare in minunatele tinuturi din Noua Zeelanda. Noua Zeelanda, 1893: William Martyn este un barbat mult mai cultivat si mai elegant decat oamenii care ajung in mod obisnuit in cautare de aur la Queenstown. Nici nu e de mirare, caci Will este fiul unor nobili irlandezi.

Temperamentala Elaine se indragosteste de el, iar el pare sa-i impartaseasca sentimentele. Insa deodata soseste in vizita Kura-Maro-Tini, verisoara lui Elaine, care e pe jumatate maori si a carei frumusete si libertinism il cuceresc definitiv pe William. Din trilogia In Tara Norului Alb fac parte: In Tara Norului Alb Cantecul maorilor Strigatul pasarii kiwi Fragment din cartea "Cantecul maorilor" de Sarah Lark: "Pielea Kurei avea culoarea cafelei in care se amestecase din belsug smantana alba si groasa.

Si mai avea o sclipire aurie ce dadea impresia de caldura si te ademenea. Parul neted si lung pana la coapse era negru ca pana corbului si stralucitor, asa incat parea ca o perdea de onix ii acoperea umerii. Genele ei lungi si sprancenele usor arcuite scoteau in evidenta prin negrul lor profund ochii mari, de un albastru azuriu ca ai bunicii Gwyn.

Privirea ei nu licarea ironic sau zglobiu ca la Gwyn, ci era calma si visatoare, aproape plictisita, ceea ce ii dadea acestei frumuseti exotice o tenta de mister. Pleoapele grele adanceau impresia de visatoare care astepta doar sa fie trezita. Buzele Kurei erau pline, de un rosu intunecat, si luceau umed.

Avea dinti mici, regulati si albi ca zapada, expusi irezistibil. Chipul ei era ingust, gatul lung, usor arcuit. Purta o rochie de calatorie de un rosu-inchis, simpla, dar formele corpului i s-ar fi profilat si de sub o rasa calugareasca.

Avea sanii fermi si plini, soldurile late. Acestea se unduiau lasciv in mers, dar nu exersat, ca la fetele lui Daphne, ci la Kura parea ceva innascut. O pantera neagra...

William vazuse odata o asemenea fiara la gradina zoologica din Londra; miscarile unduitoare ale acestei fete si frumusetea ei plina de temperament ii amintira imediat de ea. William nu se putu retine sa nu-i zambeasca scurt Kurei si aproape ca i se taie respiratia cand ea ii intoarse zambetul. Desigur foarte scurt, pentru ca ce putea sa insemne pentru aceasta zeita chipul unui tanar aflat pe marginea strazii?

- Tu... aa.... esti Kura?

Fleurette isi reveni prima si ii zambi fetei ceva cam fortat. Trebuie sa marturisesc ca nu te-as fi recunoscut... Ceea ce inseamna ca nu am mai fost de prea mult timp la Kiward Station.

O mai stii pe Elaine? Si pe Georgie? Orele la scoala tocmai se incheiasera, si George se apropie magazin cand Kura isi regiza aparitia pe care el o urmarise cu aceeasi expresie tampa ca si restul privitorilor de sex barbatesc.

Insa acum isi folosi imediat sansa si se apropie de mama lui, deci si de minunata verisoara. Numai de ar sti ce sa ii spuna! - Kia ora, se lupta el sa rosteasca, pentru a se arata umblat.

In definitiv, Kura era o maori; i-ar face placere ca el sa o salute in limba ei. Kura zambi. - Buna ziua, George.

O voce ca un cant. George isi aminti ca auzise asta odata, undeva, si ca, o considerase o mare tampenie. Dar fusese inainte sa o fi auzit pe Kura-maro-tini spunand „Buna ziua".

Elaine incerca sa isi depaseasca frustrarea. Da, Kura era frumoasa, dar inainte de toate era verisoara ei. Un om absolut normal si, in plus, mai mica decat ea.

Nu exista absolut niciun motiv sa se zgaiasca la ea. Zambi si incerca sa o salute pe Kura cat se putea de normal. Dar salutul ei suna putin cam fortat."