Cantafabule. Texte pentru Phoenix

Fie sa renasca numai cel ce har are de-a renaste, curatit prin jar, din cenusa-i proprie si din propriu-i scrum, astazi ca si maine, pururi si acum. Cantafabule este de departe cea mai importanta si cea mai bine ticluita opera rock din cultura romana. Ea s-a nascut in urma intalnirii cvasimiraculoase (la Timisoara, unde altundeva?, in 1974-1975) dintre cativa muzicieni extraordinari: trupa rock Phoenix, condusa de Nicu Covaci, si doi carturari de exceptie, Serban Foarta si Andrei Ujica.

Pe stadioane, adolescentii cantau extaziati, fara sa le inteleaga prea bine, texte arhaice, preluate si prelucrate din bestiare medievale (Fiore di virtu) si din carti populare romanesti, precum Floarea Darurilor si Fiziologul. M-am hotarat atunci (la invitatia prietenului Florian Pittis) sa tin la radio o rubrica saptamanala in care sa explic simbolistica animalelor fabuloase si conceptele morale, filosofice si religioase pe care acestea le intru(chi)pau. Ulterior, amplificate, aceste eseuri au compus un volum autonom, cartea mea de debut, Gradina de dincolo: Zoosophia (1980).

Reeditarea volumului Texte pentru Phoenix acum, dupa jumatate de veac, ma face sa cred ca, intr-adevar, duhul pasarii mitologice are har "de a renaste, curatit prin jar, / din cenusa-i proprie si din propriu-i scrum, / astazi, ca si maine; pururi si acum". - Andrei Oisteanu Oricat ar fi de surprinzator acum, cand totul e permis, pe vremuri, in cenusiul zilelor comunismului, cand aparea ceva altfel, stiam sa ne bucuram. Si ce a putut sa fie mai altfel decat mirabilul volum cu Texte pentru Phoenix si piesele pe care le-a inspirat!

Cine nu le-a apucat la vremea lor sa citeasca pe Youtube comentariile care inca se scriu, ca sa-si dea seama ca ele au supravietuit dictaturii, au patruns in epoca libertatii si au invins. Inca ne fac, si pe batrani si pe tineri, fericiti. - Livius Ciocarlie Am fost adesea alaturi de Phoenix: formatia ce arde si se intrupeaza din nou.

In emulatia si frenezia acelor ani, era mereu nevoie de teme, de sunete si de vorbe noi. Si deodata a aparut un bestiar. Ce uluire, totul se angrena imbatabil: muzica lui Nicu Covaci si a colegilor lui, impletita cu versurile formidabile ale lui Serban Foarta si Andrei Ujica.

Performanta celor doi scriitori era cu atat mai remarcabila cu cat scornisera cuvinte si pe intelesul celor mai putin obisnuiti cu poezia - erau asadar fericiti si initiatii, si neofitii. Si povestea merge mai departe; este despre o generatie, dar generatiile se mistuie si ard pentru a renaste. - Mircea Florian