Canonul cel mare in versuri

Veniamin Acojocaritei s-a nascut in ziua de 30 ianuarie 1913 in localitatea Cosula, ju­de­tul Botosani, intr-o familie modesta de tarani. Parintii sai, Maria si Nicolae, erau oameni credinciosi, care si-au crescut co­piii in dragoste de Dumne­zeu. Asa se explica ca cele doua fiice Veronica si Melania s-au calugarit, iar mai tarziu, fra­tele lor, viitorul parinte Venia­min, intors de pe front, a devenit si el calugar.

Parintele face parte din acea categorie de oameni care, simtind venirea vremurilor tulburi ale comunismului, incearca sa se salveze intrand in monahism. Parintele Veniamin Acojocaritei a plecat din aceasta lume cu do­rinta de a i se trece sub tacere numele si existenta, dorinta exprimata foarte convingator in poezia „Daca am sa mor (Tes­ta­ment)“: „Dac-am sa mor, vreau toti sa taca,/ Sa nu s-auda c-am murit/ Nici chiar tarana gropii mele/ Sa nu ma simta c-am ve­nit. / La groapa, semne sa nu-mi puie,/ O cruce dac-a fi la cap,/ Cu doua lemne, neciopli­te,/ in coaja lor de pe copac./ (Ierom.

Andrei Danila) Fragment: “Miluieste-ma Dumnezeule, miluieste-ma. De Avraam ai auzit, Suflete al meu, ce s-a grait Care si-a lasat, oarecand, Pamantul parintilor plecand Si s-a facut instrainat, Urmeaza si tu lui, fugi de pacat. Miluieste-ma Dumnezeule, miluieste-ma.

La stejarul din Mamvre ospatand Patriarhul pe ingeri oarecand La batranete a luat Vanatul fagaduintei dat. Miluieste-ma Dumnezeule, miluieste-ma. Intelegand pe Isaac, eu Ticalosule suflete al meu, Ca a fost jertfit tainic pe altar Jertfa noua data dar Ca ardere de tot Domnului Urmeaza vointei Lui.

Miluieste-ma Dumnezeule, miluieste-ma. Suflete al meu, ai auzit De Ismail ca a fost gonit Ca un fecior din slujnica nedrept. Trezeste-te, vezi, fii destept Ca nu cumva pacatuind Sa nu fii si tu la fel suferind.

Miluieste-ma Dumnezeule, miluieste-ma. Lui Agar, egiptencei celei de demult, De bunavoie, suflete al meu, rob te-ai facut Nascand semetia – copil Ca pe un nou Ismail.”