Când cei doi devin una

In cea de-a treia culegere de convorbiri duhovnicesti ale schiarhimandritului Ioachim (Parr), staretul Manastirii Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca (S.U.A., New York), autorul isi impartaseste experienta duhovniceasca, laolalta cu o multime de exemple vii din Sfanta Scriptura, vietile cuviosilor din trecut, dar si ale contemporanilor nostri, precum si povestiri bazate pe comunicarea cu numerosi fii duhovnicesti, dintre care multi s-au aflat in fata nevoii de a rezolva chestiuni dificile ale relatiilor de familie. Cartea va fi folositoare pentru cei care se pregatesc de casnicie, pentru familisti, dar si pentru cei care pur si simplu cauta raspuns la intrebarea legata de locul crestinului in lumea contemporana. Fragment din volum: “Acest om nu o uita niciodata pe matusa sa.

Cat de greu ii era sa ramana acasa pentru a-i bucura pe ceilalti! Facandu-i pe ceilalti fericiti, ea isi gasea fericirea. Iar astazi noi credem ca fericirea inseamna satisfacerea sinelui.

Desi ar trebui sa fie cu totul altfel: „Hai sa ma trezesc cu o ora mai devreme, pentru ca tu sa poti dormi mai mult si voi pregati tot ce trebuie, caci si tu in fiecare zi gatesti pentru mine, apoi ma trezesti si ma servesti cu micul dejun, si mergi la magazin sa cumperi mancare. Hai sa fac asta pentru tine!" Nu spunem asa niciodata! Si este atat de simplu: „Totul este gata, mama!

Nu mai trebuie sa robotesti!" Imaginati-va ca am auzi dintr-odata asa ceva. Ce soc ar fi pentru noi! Un soc ar fi chiar si faptul ca doar s-ar gandi cineva la asta!

Am sa va povestesc o intamplare a unui tanar pe nume Ed. El era special, avea un temperament dificil si la un moment dat a cerut sfat cum sa evite certurile casnice. Avea pe atunci anumite greutati, incepuse sa bea singur si incerca sa se stapaneasca.

Intr-o zi Ed a mers la un preot care i-a atras atentia ca parintii fac foarte multe lucruri de dragul copiilor. Si, stiti, asta l-a uimit! De parca nu constientizase niciodata pana atunci cum se cuvine acest lucru, caci copiilor li se pare normal sa primeasca totul de-a gata.

Ed a venit acasa, a privit in jur si, aprinzand lumina, a spus: - Multumesc, tata! - Pentru ce? s-a mirat tatal.

- Pentru ca ai platit factura de curent. De uimire, parintii si-au pierdut graiul. In sfarsit, fiul a inteles ca avea lumina pentru ca avea grija cineva de asta, a venit si a spus: „Multumesc." Tatal a bombanit ceva de genul: „N-ai pentru ce!

Foloseste-o sanatos."