Cainii

De cinci ani, Cameron si mama lui se muta dintr-un loc in altul. Tatal baiatului e pe urmele lor. Cel putin, asta i s-a spus lui Cameron.

Cand se stabilesc la o ferma izolata, baiatul incepe sa vada si sa auda lucruri care nu pot fi reale. Curand, ajunge sa se indoiasca de tot ceea ce credea ca stie si se intreaba daca nu cumva isi pierde mintile. Ce se ascunde in noapte?

Ce e ingropat in trecut? Cameron trebuie sa afle secretele intunecate inainte ca acestea sa-l distruga. "Un thriller psihologic pe care nu-l poti lasa din mana… straniu, intunecat si inteligent construit.

Dialogurile vii, autentice si scenele memorabile alcatuiesc o poveste desavarsita, al carei final dramatic intrece toate asteptarile." - The Guardian "Un tata monstruos, hartuitor, cosmaruri alienante, un baiat fantomatic, caini salbatici si un subsol darapanat – cadrul perfect pentru o poveste infioratoare despre un baiat care, incercand sa dezlege un mister, descopera ce secrete poate ascunde trecutul cuiva. Un melanj captivant de crime si poveste de familie." - Kirkus Review Allan Stratton este un multipremiat romancier si dramaturg canadian. "Cainii" a castigat Red Maple Award si a obtinut numeroase nominalizari, printre care la Young Adult Novel Thriller Award, 2016 si American Library Association Best Fiction for Young Adults.

Fragment din romanul "Cainii" de Allan Stratton: “Ce se intampla cu mine? Tot la asta ma gande si acum, duminica seara. Maine ma reintorc la scoala: la Cody, care ma uraste de moarte; la Benjie, care m-a turnat; la o lume in care toti se uita la mine si susotesc pe seama mea.

Si care vorbesc despre mine si pe Tweeter sunt sigur. In fine, e tarziu. Ar trebui sa dorm, dar nu pot; stau la biroul meu si ma uit pe fereastra.

Peisajul este cam dezolant. Lanurile au fost treierate, frunzele au cazut din copaci si cerul e acoperit de nori. Dupa lasatul serii, nu se mai vede decat un petic de lumina ce se revarsa din casa si se proiecteaza peste marginea campului.

In seara asta este si mai rau. Aerul rece se transforma intr-o ninsoare marunta; cand aud cum sufla vantul in ferestre, imi strang si mai bine patura in jurul umerilor. Tata.

Domnul McTavish. Cainii. Daca vreau, as putea sa-mi imaginez cainii uitandu-se la mine de pe camp.

Trag perdelele si aud o voce mica in spatele meu. - Cameron? Pun pariu ca Jacky sta pe marginea patului, dar nu ma intorc.

Mi-e teama ca am sa-l vad. - Cameron? Esti suparat pe mine?

De ce nu vrei sa te uiti la mine? Ce sa-i spun? Ca ma tem ca nu-i aici?

- Stiu ca am lipsit catva timp. Imi pare rau, dar am suferit. Ai spus niste lucruri despre mine.

Imi musc buza si inchid ochii. Il vad pe Jacky in interiorul pleoapelor. - Inainte sa mai vorbesc cu tine, soptesc eu, trebuie sa-mi raspunzi la cateva intrebari.

- Bine. Pare agitat. - Unde te duci cand nu esti cu mine?

Jacky face o pauza. - Nu stiu. - Ce faceai inainte sa vin eu?

- De ce ma intrebi? - Pentru ca oamenii cred ca sunt nebun. Uneori si eu cred ca sunt nebun.

- Nu esti, zice Jacky. ti-as spune daca ai fi.” - Dar daca totusi sunt, iar tu nu esti decat... - Sunt eu, Cameron.

Sunt eu, Jacky. - Nu, tu esti altceva, spun. Zici ca esti prietenul meu, dar imi spui lucruri care nu sunt adevarate, lucruri care imi aduc numai necazuri.

- Cum ar fi? - Stii foarte bine: ca tatal tau a omorat-o pe mama ta si pe prietenul ei si le-a atarnat cadavrele in pod; ca te-a chemat acolo si te-a omorat si pe tine si ca de-atunci podul este ascunzatoarea ta secreta si intunecoasa."