Cainele de Teracota

Seria Comisarul Montalbano. Bestseller international cu peste 10.000.000 de exemplare vandute. Ochiul si timpanul justitiei, comisarul Montalbano are obiceiul de a-si conduce investigatiile in functie de propriile afinitati ambientale: este un sicilian atat de desavarsit, incat pentru el fiecare indiciu se transforma intr-un mesaj, eventual codificat, care trebuie decriptat simbol cu simbol, asemenea limbii arhaice pe care el insusi continua – cu inflexiuni moderne, totusi – s-o vorbeasca.

Dar de data aceasta, delictul mafiei are si o coda: o crima si mai tulburatoare, cu trimiteri ritualice. Ascunse intr-o pestera se afla doi tineri ucisi, imbratisati, paziti de un urias caine de teracota. O crima datand de mai bine de cincizeci de ani.

Cu toate acestea, Montalbano investigheaza frenetic, ajutat de o multime de batranei bine-intentionati si saritori la nevoie: „o ancheta in papuci, intr-o casa parca din alte vremuri, in fata unei cesti de cafea.“ Sicilia este tinutul care s-a pretat dintotdeauna genului politist, furnizand un fermecator spectacol al contrastelor si arhaismelor. Cu toate acestea, Camilleri este un inovator – in sensul propriu al termenului – al romanului de suspans sicilian. Are o gratie aparte a cuvan­tului scris, un limbaj care gliseaza spre dialect fara efort sau efecte suparatoare pentru cititor, o forta im­presio­nanta a comicului, dar mai ales o intuitie desavarsita asupra unor sce­nografii inedite, asupra acelui amestec unic de culturi milenare cu ceea ce sociologii numesc „mo­dernism fara evolutie“.

Fragment din roman: "- Ei bine, va-nselati. Accidentele le fac oamenii cu mana lor. Adicatelea, cand unu' le cauta cu lumanarea, totdeauna se gaseste altcineva dispus sa-i faca pe plac.

Uitati, va dau un exemplu, ca sa va lamuresc. Mimi Crapanzano muri anu' asta, in februarie, in timp ce inota in mare. Inecat.

Moarte accidentala, careva-sazica. Acu', vin eu si-ntreb: cati ani avea 'mnealui, Crapanzano, cand a crapat? Apai, cincizeci si cinci avea.

Si de ce, ma rog frumos, a vrut el mort-copt, la varsta lui, sa faca baie-n mare cu tot geru' de afara, ca pe vremea cand era picciotto, cu cas la gura? Ei bine, raspunsu-i urmatoru': pen' ca se-nsurase de cateva luni c-o fetiscana din Milano de douas'patru de ani si, plimbandu-se ei doi pe malu' marii, fetiscana il iscodeste: Iubitule, da'-i adevarat ca, odata, faceai baie in februarie colea, in mare? Apai adevarat ii, cum nu - raspunde Crapanzano.

Dracu' de fimeie, care evident se cam saturase de babalacu' nostru, ce face ea atunci? Suspina gales. Ce s-a-ntamplat?

- o iscodeste Crapanzano, ca nataraul. Nimic, numa' ca tare rau imi pare ca nu-mi fu dat sa te vad si eu, ca sa ma mandresc cu tine - zice de colo tearfa. Si uite-asa, nici una, nici doua, Crapanzano-si da hainele jos de pe el si se arunca in mare.

Ma facui inteles au ba? - Foarte inteles. - Acu' sa ne-ntoarcem o tara la domnii din comitetul regional de partid Montelusa.

Dupa o prima sedinta terminata cu huo si cu tio, aseara se tinu o alta. Cavaliere al nostru, da' si altii pe langa el, tinea mortis ca ai din comitet sa dea la ziar un comunicat contra decretului de guvern care-i scapa de puscarie pe banditii de-or pusara tara pe butuci. Altii insa erau de alta parere.

La un moment dat, un neica nimeni de pe acolo ii zice lu' Misuraca al nostru ca-i numa' bun de dat la fier vechi, altu' ca seamana c-o paiata de la teatrul de papusi, in vreme ce un al treilea ii da cu tifla, numindu-l fosila ramolita. Toate astea le aflai de la un pretin care era de fata. In cele din urma, secretaru' regional, un latrau care nici macar nu-i sicilian de-al nostru - Biraghin il cheama, daca mai pomenirati una ca asta!

- ii zise cu frumosu' ca sa-si faca de treaba pe afara si sa traga usa dupa el cand pleaca, pen' ca, la urma urmelor, n-avea niciun drept sa participe la sedinta. Ceea ce, de altfel, adevarat ii, numa' ca nimenea nu-si permisese vreodata sa-i zica asa ceva lu' cavaliere al nostru. S-apai el ce sa faca in situatia asta?

Se urca in Cinquecento al lui si face cale-ntoarsa spre Vigata. Se vede treaba ca fierbea sangele-n el, da' nu era el de vina, ci banditii de la partid: ce-or facutara or facutara inadins, numa' ca sa-si iasa el din minti, ascultati aici ce va zic eu. Montalbano stia din experienta ca exista un singur mod prin care se putea intelege cu Bonfiglio: sa intre in jocul lui, prefacandu-se ca judeca lucrurile dupa aceeasi logica.

- Spuneti-mi, exista vreun personaj din televiziune care va este profund antipatic? - Sunt sute, da' Mike Bongiorno ii cel mai rau dintre toti. Cand il vad, mi se pune un nod ici, in cosu' pieptului, si abia ma tin sa nu fac televizoru' farame.

- In regula. Sa presupunem ca dumneavoastra, dupa ce-l vedeti la televizor pe prezentatorul respectiv, va urcati la volan, va izbiti cu masina intr-un copac si muriti pe loc. In cazul acesta, ce ar trebui eu sa fac, in opinia dumneavoastra?

- Cum ce? Sa-l arestati pe Mike Bongiorno, raspunse hotarat celalalt. Se intoarse la birou ceva mai relaxat: intalnirea cu Ernesto Bonfiglio si logica acestuia il amuzasera, abatandu-i atentia de la gandurile sumbre de mai devreme.

"