Blestemul talharului mustacios

Povestea incepe intr-un colt de lume: un tilhar la drumul mare, un Robin Hood roman care imparte nevoiasilor o buna parte din ce jefuieste, da navala in pravalioara unui barbier, unde cere lama cea mai ascutita, cu care sa reteze destine si capatini de boieri pricopsiti. Gheorghe Marinescu, boiernas de tara pe care barbierul tocmai se pregatea sa il ferchezuiasca, pricepe iute cum stau lucrurile si, viclean, promite tilharului ceva mult mai folositor, niste pistoale. Leaga prietenie de nevoie si in mintea lui coace un plan malefic: sa il tradeze si sa puna mina pe cuferele pline de comori tinute ascunse de „haiducul” nostru.

Lucrurile se petrec intocmai cum au fost puse la cale, numai ca, in ghearele mortii, tilharul il blestema pe Gheorghe Marinescu dimpreuna cu toti mostenitorii lui, pina in anul 2000. Si astfel incepe odiseea urmasilor lui Gheorghe Marinescu, personaje ratacind pe drumul vietii, spumos, suav, caraghios si amar. „Blestemul tilharului mustacios e un mic roman in care actiunea inainteaza vesel si temerar, amestecind picarescul si realismul cel mai crud.

Irina Teodorescu, scriitoare de origine romana, dar care minuieste cu mare usurinta toate registrele limbii franceze, ne face sa trecem, aproape pe nesimtite, printr-un secol de istorie a Europei de Est.” – Le Figaro litteraire „Cu umor si fantezie, Irina Teodorescu ne poarta prin istoria – citeodata de un haz nebun – a mostenirii familiei Marinescu. Povestea capata insa si accente grave in momentele in care, printre rinduri, se intrevad evenimentele tragice ale secolului.” – La Quinzaine litteraire „Blestemul tilharului mustacios, avind in prim-plan destinul complicat al clanului Marinescu, nu este un roman de familie traditional, ci o disputa apriga intre generatii, cu accente jucause, nebunesti, cu mult comic al situatiilor, cu personaje tipice – aproape in maniera Commedia dell’arte – si cu un limbaj cu totul original.” – Spiegel Online Premiul Andre Dubreuil pentru roman de debut Fragment din roman: "Povestea incepe la barbier: dimineata, Gheorghe Marinescu intra in pravalioara pentru o ferchezuire a partii de jos a fetei. Prinde barbierul o panza in jurul gatului tanarului si se pregateste sa-l dea cu spuma, cand usa se izbeste de perete si intra nadusit talharul cu ditai mustata.

Il insfaca pe barbier, il zgaltaie o data-de doua ori si-i cere lama cea mai ascutita - si iute, ca-i grabit. In timpul primei lor intalniri, lui Gheorghe barbatul mustacios ii pare peste masura de scarnav, insa cum statea el cu capul aplecat pe spate si cu gatul intins spre barbier, pozitia sa delicata il imboldeste sa se poarte asezat; isi ascunde cu dibacie dezgustul si leaga prietenie. Pricepand de ce are nevoie talharul, ii propune ceva cu mult mai bun decat o lama bine ascutita: are el printre lucrurile parintelui sau doua pistoale, nu-s tocmai cel mai reusit model si nici cel mai precis, totusi sunt doua pistoale, unde mai pui ca-s incarcate.

Ii spune ca i le poate aduce intr-un ceas. Barbatul cu ditai mustata se uita atent la chipul tanar al lui Gheorghe si se hotaraste sa-i arate incredere, ii numa' un boiernas dornic sa se imbogateasca, o sa aiba mai incolo ac de cojocul lui. Strange asadar mana cu unghii ingrijite pe care i-o intinde Gheorghe, ii spune c-o sa se-ntalneasca la carciuma din sat dupa cateva ceasuri si iese cu lama barbierului.

Intre timp, talharul, ca un vajnic haiduc, taie niscai beregate de prin tinut, mai pricopsite decat a tanarului Gheorghe Marinescu, si imparte saracilor cuferele doldora de aur pe care le culesese. Mult dupa caderea noptii, cand Gheorghe da semne ca-si pierde nadejdea, mustaciosul se intoarce in sfarsit la carciuma, si asta in ciuda afiselor de cautare lipite ici-colo pe gardurile din sat. Gheorghe si pistoalele raspund „prezent".

In schimbul a vreo zece galbeni, barbatul isi primeste marfa si-apoi, covarsit de o greutate iesita din comun, isi da mahnirea in vileag: zi si noapte e urmarit de stapanire, a obosit si-i singur cuc, vrea si el alinare cum n-a avut parte pana-acum, ar da orice sa maie o noapte intr-un pat bun. Gheorghe se scarpina la ceafa, isi freaca fruntea nitelus si ii propune o rezolvare pentru martea urmatoare, cand parintele sau are sa plece intr-o calatorie si o sa-i lase casa numai lui. Pana atunci, omul cu ditai mustata trebuie sa se tina tare.

Daca-i pe-asa, alte capatani pricopsite sunt despartite de trup si mosieri rotofei prind a se destepta in crucea noptii cu teava unuia dintre pistoalele de la Marinescu in gura. "