Billy Bathgate

In New Yorkul anilor ’30, Billy Bathgate, un pusti de cincisprezece ani din Bronx, patrunde in banda lui Schultz Olandezul, un gangster extrem de charismatic. Billy este fascinat de lumea violenta si corupta a lui Schultz, o lume a banilor, a sexului si a crimei, si ajunge chiar sa aiba o legatura sentimentala cu iubita acestuia. Impletind elemente fictive si reale, E.L.

Doctorow, unul dintre scriitorii cei mai admirati ai Americii, a surprins cu maiestrie romantismul lumii gangsterilor, care continua sa fascineze si astazi. Clasici moderni Litera pune laolalta scriitori moderni ale caror opere au devenit deja repere clasice. Cele mai importante, mai provocatoare, mai emotionante, mai revolutionare opere din ultimii 125 de ani – carti care vor continua sa fie citite de la o generatie la alta.

Fragment din roman: “Procesul aproape ca batea la usa. Am lasat balta exercitiile de tir cu pistolul ca sa fac diverse comisioane pentru Dixie Davis, instalat si el de-acum la etajul sase. Intr-o dimineata a trebuit sa duc o scrisoare de-a lui unui grefier de la tribunal si dupa ce am dus-o m-am oprit in fata salilor de judecata si m-am uitat inauntru prin ferestruicile rotunde ale usilor.

Nici una din sali nu era ocupata. Cum nu mi-a spus nimeni sa nu, am intrat la Completul Unu si m-am asezat jos. Era o incapere deschisa, neincorsetata, spre deosebire de o sectie de politie, de pilda, avea peretii placati cu lemn, ferestre inalte basculate ca sa intre niste aer si globuri mari de lumina agatate cu lanturi de tavan.

Toata mobila era la locul ei, pentru judecator, jurati, acuzare, aparare si public, intr-o desavarsita liniste. Se auzea cum ticaia ceasul de pe perete, din spatele fotoliului de presedinte. Sala de judecata statea si astepta - impresia asta mi-a facut-o.

Da, si ca dincolo de asteptare era o infinita rabdare. Asa am inteles ca legea avea o utilitate profetica. Brusc m-am trezit asaltat de un sentiment de vinovatie.

Mi l-am inchipuit pe dl. Schultz dus de acolo incadrat de gardieni in timp ce noi, restul bandei, ne uitam si nu faceam nimic. Mi l-am inchipuit dus de acolo intr-un acces de furie oarba, ultima mea imagine despre el fiind un mozaic, datorita ochiurilor in forma de romb ale retelei de plasa de la geamurile dubei.

Foarte amar gust mi-a lasat. Trebuie sa spun aici un lucru despre Schultz Olandezul, si anume ca oriunde se afla isi genera singur tradarile, le crea in continuu ca pe niste anotimpuri ale vietii lui, insasi firea lui producea tradatori, fiecare in alt fel, sub alta forma si la alta dimensiune, dar cu totii avand trasaturile comune ale tradarii, ceea ce-l facea pe el sa vina dupa noi ca sa ne omoare.”