Bazele programării neurolingvistice

Unul dintre promotorii cei mai importanti ai NLP (Programarea Neurolingvistica), Anthony Robins, spunea ca daca exista ceva ce merita cunoscut si aprofundat in aceasta lume, NLP este cu siguranta unul dintre aceste lucruri. NLP este stiinta prin care devenim stapanul propriei minti, este arta comunicarii, este stiinta de a ne programa pentru a atinge orice scop ne propunem. Robert Dilts este unul dintre cei mai avizati autori si traineri in domeniul NLP.

Aceasta carte este fundamentala pentru a intelege elementele de baza si modul in care functioneaza NLP. Ea trateaza nu numai modalitatile tipice NLP, ci si corelatiile fiziologice care se produc in sistemul nostru nervos. Programarea neurolingvistica (NLP) are ca scop completarea informatiilor macroscopice despre comportamentul uman si despre experienta accesibila tuturor prin mijlocirea organelor de simt, cu informatiile microscopice neobservabile, ale neurofiziologiei comportamentului si experientei, sub forma unui model cibernetic util.

Consideram ca o astfel de completare este esentiala daca dorim sa intelegem ori sa utilizam proprietatile ce guverneaza procesele umane complexe ale invatarii, memoriei, comunicarii, alegerii si ale motivatiei, si modul in care acestea influenteaza mediile social si ecologic ale oamenilor. Programarea neurolingvistica a fost fundamentata de modelatorii comportamentali John Grinder si Richard Bandler cu scopul de a analiza si explora modelele ce guverneaza astfel de procese complexe ale comportamentului uman. Premisa de baza a NLP este ca exista o redundanta intre modelele macroscopice observabile ale comportamentului uman (de exemplu, fenomene lingvistice si paralingvistice, miscari ale ochilor, pozitia mainilor si a corpului, si alte tipuri de distinctii de performanta) si modelele activitatii neuronale care guverneaza acest comportament.

De pilda, probabil ca fiecare dintre noi a observat, pe parcursul unei anumite conversatii, cum un participant la discutie, ca raspuns la o intrebare, incetineste ritmul vocii in timp ce incearca sa-si aminteasca informatiile cerute, apoi isi intoarce brusc privirea spre stanga, intrerupand momentan contactul perceptiv. Aceasta miscare este in general urmata de o accelerare a ritmului pe masura ce individul descrie sau vorbeste despre un anume obiect sau eveniment, de obicei folosind un limbaj care indica un anumit tip de reprezentare vizuala. Se poate spune ca acest segment de comportament indica accesarea unei anumite imagini vizuale interne (i.e.

activitate in cortexul vizual al creierului separata de informatiile vizuale oferite de experienta senzoriala imediata a persoanei respective).