Basme, povestiri și nuvele

Textele selectate pentru aceasta editie sunt: Palatul de clestar Fata mosului Neghinita Departe, departe Norocul dracului Bunicul Bunica Sorcova Domnul Vucea Sultanica Hagi Tudose Zobie Iancu Moroi Razmirita Odinioara Pravoslavnicul si slaninile Fanta-Cella Acestea se adauga zestrei alese si nemuritoare lasata literaturii romane de Barbu Stefanescu Delavrancea si care nu trebuie sa lipseasca din nicio biblioteca scolara. Prozator cu exceptionale calitati - ascutit spirit de observatie a vietii, forta de patrundere a sufletului omenesc, darul conturarii sugestive a chipurilor, imaginatie bogata si permanenta involburare, fraza colorata si muzicala – dramaturg cu impresionante puteri de insufletire a trecutului, gazetar de prestanta, orator de stralucit renume – iata dominantele care definesc personalitatea complexa a lui Delavrancea. - George Sovu Fragment din nuvela "Sultanica": „Sultanica nu mai baga nimic in gura.

Se topea pe picioare. ingalbenise, se uscase ca iasca si-i scoteai vorba cu clestele. Ochii ei, dragalasi odinioara, in fiece dimineata erau rosii.

Noaptea, cum simtea pe mama Stanca inselata de somn, plangea nabusit pana ce pleoapele ii zgariau luminile. Unde o apuca gandurile, acolo ramanea, fara a clipi cu manele intepenite ca niste bete. Si dupa ce se intuneca, pe buzele ei, crapate si acoperite cu pielite parlite, trecea cate un suras trist si plin de amaraciune.

Nu mai stia de lume, nici de rugaciunea obisnuita. Sa misca ca o vartelnita, fara sa stie, fara sa vrea. Cand umbla, aluneca usor, ca umbra ce insoteste pasii omului.

Asa se vad, in codrii muscelelor, mesteceni balai, cu frunzisul marunt prin care tremura cerul vioriu, si deodata, ca arsi de var la radacina, se scutura de frunza, se cojesc de teaca lustruita, se-ncovoaie, se usuca si pier pe nesimtite. Sultanica, de n-ar peptana-o ma-sa, nu s-ar mai peptana. Si cand mama Stanca ii desfasura valurile de par, negru si des, peptinele ii scapa din mana ca la o ciolaca, gatul nu-i mai tine capul fara pic de carne si, cu un glas ce abia se aude, ii zice: „Spune maichii focul tau"...

Ce nu facuse batrana?... Colindase, pe furis, prin satele dimprejur dupa mestere si carturarese. Unei tiganci dase tramba de noua camesi pentru ghicirea soartei pe stele, pe bobi si pe furtuni...

Dar nici leturghiile, nici cantecele, nici vrajile nu-i scapa copila de vestejire. Din zvon aflase ca ai scapa ce ti-e drag daca te-ai da in munca Ielelor. Nu c-a crezut, dar a incercat.”