Bani de hârtie

Bani de hartie este un roman ingenios construit, cu o structura inteligenta si minutios elaborata. Crima si infractionalitatea, afacerile financiare la nivel inalt si jurnalismul se intrepatrund periculos si intr-o maniera corupta in acest roman timpuriu al celebrului Ken Follett, care reuseste sa creioneze, prin intermediul catorva personaje bine alese, un tablou sugestiv al societatii Londrei anilor ’70. Cercul vicios in care interactioneaza personajele in decursul unei singure zile, in care norocul se schimba dramatic pentru unele dintre ele, generand rasturnari de situatie comico-absurde sau tragice, demonstreaza talentul scriitorului de a inocula suspansul si surpriza in jocul ametitor din jurul permutarii "banilor de hartie".

Fragment din volumul "Bani de hartie" de Ken Follett: "Cox facu un gest cu capul inspre bucatarie. - Ti-a placut? - Pentru numele lui Dumnezeu, spuse Tim.

Fata intra cu o tava pe care erau doua cani. Cox o intreba: - I-a placut? - Tu ce crezi?

ii raspunse ea taios. Cox isi scoase portofelul si numara cateva bancnote. - Poftim, ii spuse fetei.

Ai facut treaba buna. Acum, dispari de aici. Fata lua banii si ii puse in poseta, apoi spuse: - Stii, Tone, cred ca cel mai mult imi plac la tine manierele tale frumoase.

Iesi din camera fara sa se mai uite la Tim. "Am facut cea mai mare greseala din viata mea", isi spuse Tim. Fata iesi trantind usa.

- E fata de treaba, ii spuse Cox, facandu-i cu ochiul. - E cea mai josnica forma de viata umana, spuse Tim cu dispret. - Ei hai, nu fi asa.

E doar o actrita buna. Ar fi putut face filme daca n-as fi descoperit-o eu primul. - Presupun ca esti peste.

Ochii lui Cox sclipira de furie, dar se controla. - O sa regreti glumita asta, spuse el cu blandete. Tot ce trebuie sa stii despre mine si Dizi e ca ea face ce ii spun eu.

Daca ii spun "Tine-ti fleanca", asta face ea. Iar daca ii spun "Povesteste-i domnului dragut de la News of the World cum te-a sedus domnul Fitzpeterson", asta va face. Intelegi ce vreau sa spun?

- Presupun ca tu i-ai contactat pe cei de la Evening Post. - Nu-ti face griji! Fara confirmare, nu pot face nimic.

Si doar trei oameni pot confirma povestea: tu, Dizi si cu mine. Tu nu vei spune nimic, Dizi n-are nicio intentie, iar eu pot pastra un secret. Tim isi aprinse o tigara.

Isi regasea increderea. Cox nu era decat un huligan din clasa muncitoare, in ciuda gulerului sau de catifea si a Rolls-Royce-ului gri. Tim simtea ca ii poate tine piept.

Ii spuse: - Daca e vorba de santaj, nu prea ai de castigat. Nu am niciun ban. - E destul de cald aici, nu-i asa?

Cox se ridica in picioare si isi scoase haina. - Pai, continua el, daca nu ai bani, va trebui sa ne gandim la altceva din ce imi poti oferi. Tim se incrunta.

Era din nou confuz. Cox continua: - In ultimele cateva luni, vreo sase companii sau ceva de genul asta au depus oferte pentru drepturi de foraj intr-un nou teren petrolier numit Shield, corect? Tim era uluit.

Fara doar si poate, escrocul asta nu putea avea nicio legatura cu vreuna dintre companiile acelea respectabile. Ii raspunse: - Da, dar este prea tarziu ca sa influentez rezultatul - decizia a fost luata. Va fi anuntata in dupa-amiaza asta.

- Nu te pripi sa tragi concluzii. Stiu ca e prea tarziu ca sa o schimbi. Dar imi poti spune cine a castigat licenta.

Tim se holba la el. Asta era tot ce voia? Era prea frumos ca sa fie adevarat!

- La ce ti-ar putea folosi o asemenea informatie? il intreba. - La nimic, de fapt.

O voi da la schimb pentru alta. Vezi tu, am o intelegere cu un domn. El nu stie cum imi obtin informatiile si nici ce fac cu cele pe care mi le ofera el.

In felul asta isi pazeste pielea. Intelegi ce vreau sa zic? Acum, spune-mi: cine primeste licenta?

Era atat de simplu, se gandi Tim. Doua cuvinte si cosmarul s-ar fi incheiat. O incalcare a confidentei de acest gen i-ar fi putut distruge cariera, dar - pana la urma - daca n-ar fi facut-o, cariera lui s-ar fi incheiat oricum.

Cox spuse: - Daca nu esti hotarat ce sa faci, gandeste-te la titlurile de pe prima pagina: „Ministrul si actrita. N-a vrut sa faca din mine o femeie cinstita, se smiorcaie artista". Iti mintesti de bietul Tony Lambton?

- Taci din gura, ii spuse Tim. E vorba despre Hamilton Holdings. Cox zambi.

- Prietenul meu va fi incantat, spuse. Unde este telefonul? Tim ii arata directia cu degetul mare si spuse cu un aer obosit: - In dormitor.

Cox se duse in camera, iar Tim inchise ochii. Cat de naiv fusese sa creada ca o fata tanara ca Dizi s-ar fi putut indragosti lulea de cineva ca el! Era un fraier intr-un plan minutios, mult mai amplu decat un santaj marunt.

Il auzi pe Cox vorbind la telefon. - Laski? Eu sunt.

Hamilton Holdings. Ai auzit? Anuntul se face in dupa-amiaza asta.

Acum zi-mi, tu ce ai aflat? Urma o pauza. - Astazi?

Minunat. Mi-ai inseninat ziua, amice. Si traseul?

Inca o pauza. - Cum adica crezi ca e cel obisnuit? Trebuia sa...

ok, ok. Pe curand. Tim il stia pe Laski - un tip in varsta, care facuse o cariera rapida in oras insa era prea epuizat emotional ca sa mai fie uimit in mod corespunzator.

Acum putea crede orice despre oricine. Cox se intoarse, iar Tim se ridica in picioare. - Asadar, o dimineata de succes, intr-un fel sau altul.

Si sa nu-ti para prea rau. Pana la urma, a fost cea mai buna partida de care ai avut parte vreodata, spuse Cox. - Vrei sa pleci acum, te rog?

- Pai, mai este o chestie mica de discutat. Da-mi halatul tau. - De ce?

- O sa iti arat. Hai. Tim era prea daramat ca sa se mai impotriveasca.

Isi scoase halatul de pe umeri si i-l dadu. Ramase in boxeri, asteptand. Cox arunca haina intr-o parte.

- Vreau sa iti amintesti cuvantul acela, "peste", apoi ii trase un pumn in stomac."