Bambini di Praga

Bambini di Praga este un microroman in care umorul negru, melancolia si ironia se intalnesc intr-un carusel de situatii cum numai Hrabal putea imagina. Escroci care insala oameni de buna credinta sub acoperirea societatii fictive „Sprijin la batranete“, un drogher, un macelar, un pictor nebun sunt doar cateva dintre personajele care dau nastere unor situatii in care absurdul se insinueaza tot mai mult in viata de zi cu zi. Fragment din volumul "Bambini di Praga" de Bohumil Hrabal: „— Semnati aici, sau, ma rog, desenati semnul dumneavoastra, cum doriti, zise domnul Viktor, intinzandu-i stiloul si aratandu-i contractul, si imi dati in total, una mie noua sute cincizeci de coroane.

Semnand, domnul Krause rupse un pic hartia. — Nu face nimic, il linisti agentul. Usa pravaliei se deschise.

Intra o tanara cu palarie tiroleza si loden, care tinea in mana un nufar artificial incadrat de doua frunze verzi. — Cumparati, va rog, zise. — Ce mai e si asta?

se sperie domnul Krause. — Concurenta, zise domnul Viktor. — Frumoasa treaba, aprecie ca expert ce era negustorul.

Cine a facut nufarul asta, copila draga? — Mamica si taticul. Eu umblu si le vand.

— si cat costa o bucata? — Douazeci si cinci de coroane. — Concurenta saraca trebuie ajutata, zise visator domnul Krause.

O fetita atat de tanara si de frumoasa care vine si imi ofera mie, negustor de flori artificiale, un nufar artificial... ma intreb daca nu trebuie sa vad in asta ceva mai adanc, nu e oare o coincidenta stranie? Fata asta e o adevarata Tabla de Smarald ambulanta a regelui Solomon, intruchiparea destinului meu care a venit sa-mi dea un imbold...

In acest timp, cu ajutorul protezei, aidoma unei masini tipografice, negustorul azvarlea pe tejghea hartiile de o suta, nouasprezece bucati, pe care agentul le numara si le baga in portofel. — Uite si tie, copil drag, douazeci si cinci de coroane si te rog sa agati nufarul de carligul din vitrina. Fata se indrepta spre vitrina si atunci i se vazu rucsacul din spate plin cu fire verzi.

Cand se intoarse, se uita la domnul Viktor, se imbujora si, in loc sa caute clanta de la usa, incepu sa bajbaie pe langa vitrina. — Ce faci acolo? striga speriat domnul Krause.”