Balada unicornilor

La Scoala de Inventii si Meserii merg cei mai straluciti copii, in stare sa inventeze case motorizate, palarii zburatoare, ba chiar si ochi mecanici si roboti extraordinari. Agata McLeod este una dintre cele mai bune eleve, dar sint multe lucruri pe care nu le stie despre Scoala... si despre propriul trecut.

Ca sa-si desavirseasca destinul, tinara inventatoare va trebui sa porneasca intr-o calatorie plina de primejdii spre inceputurile lumii. Un roman de aventuri in care fantezia si stiinta se intrepatrund intr-o confruntare necrutatoare, care aduce fata in fata corbi si unicorni. Traducere din limba spaniola de Oana-Dana Balas Fragment din cartea "Balada unicornilor" de Ledicia Costas "In afara pesterii, ceata stapanea privelistea.

Nu se mai auzea uruitul motoarelor si al elicelor: aeronava tocmai disparuse in triunghiul acela de energie care se ivise pe cer in urma cu doar cateva secunde. Fu ultimul lucru pe care l-a zarit pilotul: un triunghi enorm, luminos si albastru, care-l atragea cu o forta irezistibila. Apoi, pierdu controlul aeronavei si fu inghitit pe loc.

In urma cu treizeci si sapte de ani, un renumit om de stiinta pusese acelui neobisnuit fenomen numele de Triunghiul Coleopterelor. Zeci de aeronave disparusera in zona. Nimeni nu putea explica un asemenea mister, desi din cand in cand apareau tot soiul de teorii.

Autoritatile orasului recomandau tuturor sa evite acel spatiu aerian, unde nu se putea garanta siguranta. Totusi, se gasea intotdeauna un explorator indraznet, dornic sa gaseasca Pestera Scarabeilor. Toti, fara exceptie, isi pierdeau viata in incercare, lucru care ii aducea pustnicului o satisfactie profunda.

Pestera Scarabeilor adapostea, de la inceputul timpurilor, viata si moartea. Peretii de piatra musteau de apa si erau imbracati tesatura de muschi si felurite plante iubitoare de umezeala. La sol se afla marea taina a pesterii.

Acolo misunau mii de scarabei din diferite specii, care scoteau un sunet mecanic specific. Angrenajele si rulmentii care le alcatuiau corpul erau in continua miscare. Toti purtau in pantece un motoras care-i tinea in viata.

O viata mecanica, intr-adevar. Dar, la urma urmei, viata. Pustnicul se apropie de un scarabeu care semana cu un rinocer in miniatura.

Era un exemplar de dimensiuni remarcabile. Pe cap ii rasarea un corn care-l scotea in evidenta printre altii din soiul lui. - Ti-a sunat ceasul, il vesti pustnicul cu o unda de tristete, mangaind scarabeul-rinocer pe corn.