Baiatul si misterioasa disparitie

Ziua de Craciun, 1977. Baietelul unui om de afaceri de succes dispare. Astfel incepe calatoria lui Gus Delaney de a incerca sa-i gaseasca fiul si sa afle ce s-a intamplat.

A fost rapit? Mai traieste? Este fosta sotie implicata?

Cand politistii incep sa-l considere pe Gus suspect, acesta pierde tot si se prabuseste de pe culmile succesului - acolo unde toata lumea il idolatriza - in propriul iad pe pamant, abandonat si singur. Intre timp, baiatul sau, Jack, este luat de niste oameni ciudati si dus intr-un loc naucitor. I se spune ca a fost ales si trebuie sa uite tot ceea ce a trait pana in acel moment.

Izolat de lumea pe care o cunostea, Jack invata sa nu-i mai aminteasca de tatal despre care crede ca nu il cauta, pana ce sentimente neobisnuite si interzise, alaturi de revelatia unui secret intunecat, il fac sa se indoiasca de toate lucrurile in care crezuse candva. Ritmul alert al povestirii o face sa fie palpitanta [...], iar ancheta politiei in cazul copilului disparut - desfasurata fara ajutorul tehnologiei moderne - pare autentica in fiecare detaliu. Un thriller de prima clasa, in stilul lui Joseph Finder.

- Kirkus Reviews Un roman superb scris. O lectura captivanta de la inceput pana la sfarsit. - IndieReader Fragment din romanul "Baiatul si misterioasa disparitie" de Russell Newell: „Daca fiul sau se intalnise cu cineva cunoscut pe poteca sau vazuse copii care se indreptau spre Whale Rock, poate ca se simtise tentat sa-i urmeze.

Totusi ce copii ar fi avut chef sa escaladeze Whale Rock in noaptea de Craciun? Numai unii cu mult mai in varsta, cel mai probabil niste derbedei. Cu siguranta nu pusti de sapte ani.

Mari ritmul alergarii. Se impiedica intr-o groapa si-si scranti glezna, rostogolindu-se la pamant. Se ridica in picioare si inainta schiopatand pe carare cat putea el de repede.

Glezna incepu sa-i pulseze. Ajunse la Whale Rock. Nu zari pe nimeni.

Asa cum se si astepta, de altfel. Totul era invaluit in bezna si in liniste, cu exceptia vantului care vuia. Porni poticnit inapoi spre casa.

Mintea i se involbura de la atatea ganduri: incerca sa decida ce putea face in continuare. Dintr-odata zari o palpaire slaba. Miji ochii si privi dincolo de sant.

Acolo, ascunsa intr-un palc de pini, se afla o cocioaba din resturi de lemn. De acolo venea lumina. Gus stia ca prin zona locuia Ross, veteranul razboiului din Coreea care umbla toata ziua prin oras, iar noaptea se impleticea beat mort prin Billerica Mall, cersind bani si mancare.

Cocioaba era probabil casa lui, isi zise Gus. Se indrepta schiopatand spre ea. In gaurile din pereti care nu erau complet acoperite cu lemn fusesera indesate ziare.

O bucata de plastic fusese fixata pe singura fereastra, pentru a bloca vantul. In fata usii, un topor statea rezemat de o buturuga, langa o stiva mica de lemne. Vreo doua duzini de mucuri de tigara erau imprastiate in zapada murdara de afara.

Un fir de fum se ridica dintr-un burlan care se itea prin acoperis. Gus ciocani la usa. Abia dupa aceea incepu sa se agite la gandul a ceea ce avea sa ii spuna lui Ross.

Cei mai multi localnici erau de parere ca omul avea probleme mintale, ca era nebun sau schizofrenic. Sau cel putin betiv si tafnos din fire. Ross era vagabondul orasului.

Toata lumea il cunostea si il accepta, intr-un mod oarecum pervers, drept membru al comunitatii. Din cate se stia, individul nu facuse rau nici unei muste. Prin oras circulau zvonuri cum ca ar fi clacat in timpul razboiului si dezertase, insa nimeni nu stia ce se intamplase cu adevarat.

Gus se gandi ca Ross ar fi putut sa se plimbe pe strazi — asa cum o facea deseori noaptea impreuna cu cockerul lui spaniel pe nume Bonnie — si sa-l fi vazut pe Jack. Ciocani inca o data la usa. Auzi zdranganit de vase si injuraturi inabusite.

— Cine-i acolo? zbiera o voce groasa dinauntru. — Numele meu este Gus Delaney.

Locuiesc mai jos pe strada. Imi caut fiul. A plecat cu bicicleta si...

— Nu e aici, asa ca sterge-o, spuse Ross prin usa. — Te rog, vreau doar sa aflu daca ai zarit vreun copil sau ai auzit zgomote dinspre Whale Rock, zise Gus, dar usa ramase inchisa. — Ti-am spus, nu am vazut pe nimeni, asa ca sterge-o naibii de aici.

Gus nu putea pleca inainte de a vorbi fata in fata cu Ross. Trebuia sa arunce o privire inauntru. Nu pentru ca se astepta sa-l gaseasca pe Jack acolo, insa voia sa fie sigur.

Incerca sa-si alunge gandul ingrozitor care i se strecurase in minte ca Jack fusese rapit. Jack nu era genul de copil care sa se plimbe singur cu bicicleta pe strazi noaptea. — Imi dai voie sa intru pentru o clipa?

il intreba el pe Ross. — Ia asculta, amice, ii raspunse Ross prin usa, nu stiu cine esti si nici pe unde umbla fiu-tau, dar vad ca o cauti cu lumanarea.”