Așteptarea

Rabdarea fiind cea mai mare virtute, contemplatia asteptarii si doleanta launtrica vor transforma, in cele din urma, virtualitatea in realitate. Intr-o zi de ianuarie, unui baietel i se infiripase o dorinta arzatoare: voia un caine! Raspunsul parintilor il aseza mai degraba intr-o asteptare decat intr-o expectativa.

In februarie, baiatul avea deja in minte cum si-ar dori sa arate catelul, in martie ii acordase deja un nume, pentru a fi un deplin membru al familiei, dar parintii ramaneau neinduplecati in ceea ce privea continua meditatie asupra subiectului… Baiatul a ajuns sa se bazeze, in aprilie, pe reusitele sale pentru a-i convinge pe parinti ca ar fi vrednic de un caine, in chip de recompensa, insa acestia ezitau sa ia o decizie pe moment… In mai, neintalnind un refuz categoric pana atunci, s-a decis sa insiste, poate pentru aceleasi motive, poate nemotivat… dar fara un raspuns cert. In iunie, luna aniversarii sale, primise un catelus de plus, dorindu-si in continuare unul adevarat… acesta era plin de pete, in loc sa aiba doar una… nu corespundea dorintei sale… Ulterior, a inceput sa-si asume responsabilitati: nu il va lasa sa deranjeze latrand, il va invata sa-si faca treburile… Intr-o dimineata de decembrie, acesta a fost trezit de respiratia catelusului mult dorit - care era exact cum il concepuse… Curgerea neinduplecata a acestui timp si a acelei aparente eschivari au permis mintii baiatului explorari vegetale si animale inedite, pline de poezie, spectru si imaginatie, dar si confirmarea dorintei serioase, netrecatoare, de a crea un angajament care presupune o responsabilitate mare. Ilustratii color.

Traducere din limba italiana de Diana Calangea. Rabdarea fiind cea mai mare virtute, contemplatia asteptarii si doleanta launtrica vor transforma, in cele din urma, virtualitatea in realitate. Intr-o zi de ianuarie, unui baietel i se infiripase o dorinta arzatoare: voia un caine!

Raspunsul parintilor il aseza mai degraba intr-o asteptare decat intr-o expectativa. In februarie, baiatul avea deja in minte cum si-ar dori sa arate catelul, in martie ii acordase deja un nume, pentru a fi un deplin membru al familiei, dar parintii ramaneau neinduplecati in ceea ce privea continua meditatie asupra subiectului… Baiatul a ajuns sa se bazeze, in aprilie, pe reusitele sale pentru a-i convinge pe parinti ca ar fi vrednic de un caine, in chip de recompensa, insa acestia ezitau sa ia o decizie pe moment… In mai, neintalnind un refuz categoric pana atunci, s-a decis sa insiste, poate pentru aceleasi motive, poate nemotivat… dar fara un raspuns cert. In iunie, luna aniversarii sale, primise un catelus de plus, dorindu-si in continuare unul adevarat… acesta era plin de pete, in loc sa aiba doar una… nu corespundea dorintei sale… Ulterior, a inceput sa-si asume responsabilitati: nu il va lasa sa deranjeze latrand, il va invata sa-si faca treburile… Intr-o dimineata de decembrie, acesta a fost trezit de respiratia catelusului mult dorit - care era exact cum il concepuse… Curgerea neinduplecata a acestui timp si a acelei aparente eschivari au permis mintii baiatului explorari vegetale si animale inedite, pline de poezie, spectru si imaginatie, dar si confirmarea dorintei serioase, netrecatoare, de a crea un angajament care presupune o responsabilitate mare.

Ilustratii color. Traducere din limba italiana de Diana Calangea.