Aripi de fluture

- Cred ca am sa pun aici o servanta, aici o mica oglinda...ce zici Elena aceasta draperie merge cu aceasta culoare sau.. - Beatrice iti place covorul meu ... Asa le auzeai toata ziua.

Etajul era incapator pentru toti. Fetele au ales camerele care duceau spre gradina. intr-un tarziu se asezara una langa alta parca pentru a-si limpezi gandurile.

Elena fu cea care rupse tacerea: - In sfarsit tu vei fi Julieta sentimentala care rupe inima la toti baietii frumosi. De aici ne despartim, eu merg la teatrul de revista si am sa joc ,,Scorpia" sau "Alice din tara povestilor" iar tu la Teatrul National. - Hahaha!

- Elena acum ca suntem doar noi doua...si vorbi mai in soapta...de unde a avut Ana bani pentru toate acestea? Tu chiar crezi povestea cu ,,cocoseii de aur,, ascunsi? - Nu fi copila...totusi am sa-ti spun o intamplare bizara!

Cu un an inainte de a veni tu in caruta noastra, in una din zile doi tipi in uniforma ne facu semn sa oprim exact cand ne pregateam sa intram intr-un targusor de munte. Elena inchise ochii si revazu scena, o descrise intocmai. -Stai!

...striga unul din ei mai autoritar...mai avusesem noi controale dar in fata acestui om Ana se simtea pierduta, ii stia de frica. - Ia scoateti voi actele la control si tot ce aveti prin desage...Ea tremura vadit, dar cu calmul ce o caracterizeaza ne trase in spatele sau urmarind cu amaraciune cum cei doi ne scotoceau prin lucruri. Pareau niste hoarde salbatice, aruncau jos tot ce le era in cale fara nicio mila pentru saracaciosul nostru avut.

- Fragment