Arhimandritul Iuliu Scriban și Oastea Domnului

Eu nu sunt in Oaste, pentru ca timpul nu-mi ingaduie sa ma ocup in chip osebit cu aceasta minunata lucrare. Dar sunt un prieten al Oastei Domnului. Cu toata inima sunt pentru ea.

Ca preot si profesor, simt ca e de datoria mea sa folosesc mijloacele care au rasarit pe pamantul romanesc pentru inviorarea credintei strabune. De aceea ajut miscarea. Si voi sluji-o totdeauna.

Un om totdeauna trebuie sa-si dea indreptarile faptei lui. Oastea lucreaza in mijlocul obstii pentru obste. Trebuie sa se infatiseze totdeauna curata inaintea acesteia si nu trebuie sa lase ca macar o farama de indoiala sa se strecoare impotriva ei.

Pentru aceasta nu trebuie sa taca impotriva nici unei lovituri. Trebuie sa se apere. Cand fata ei este atat de luminoasa, cand inima ii este atat de curata, poate fi lucrul acesta atat de greu?

(...) Deoarece lucrurile stau asa, eu inca de mult am simtit nevoia unei slujbe noi in sanul Ostii. Pana inca nu rasarisera atatea maraieli impotriva ei, mi-am zis ca trebuie sa alcatuim o tabara care sa aiba numai aceasta grija. Cum stau granicerii la hotar si pazesc si indata sunt cu arma gata la aparare impotriva incalcarii si a repezi pe cel ce vrea sa incalce granita, asa trebuie sa fie niste graniceri ai Ostii, care sa-i scuture fara intarziere pe toti cei ce vin sa improaste cu otravurile lor impotriva ei.

(...) Este in folosul Ostii ca sa lucreze in felul acesta. - Arhimandritul I. Scriban Fragment din cartea "Arhimandritul Iuliu Scriban si Oastea Domnului" "CU OCHII LA OAMENI SI INTRE EI!

- Chemarea preotului azi mai mult ca oricand - Vazand cele ce se petrec zi de zi in poporul nostru, in toate partile tarii, cum trimisii unui duh vrajmas ataca, de la om [la] om, pe cei mai slabi de inger sau goi in suflet sau... plini de desertaciune si dornici de a se face judecatori asupra unor lucruri pe care nu le pricep, Preacuviosul Arhimandrit Scriban scrie in « Pastorul Ortodox» (foaia bisericeasca a judetului Ilfov) un articol sub titlul de mai sus, asupra caruia atragem toata luarea aminte preotimii noastre ca asupra unui cuvant prealuminat si bun indrumator. Iata ce scrie invatatul Arhimandrit: „Astazi oamenii se pot misca mult mai iute ca altadata si gandurile se strecoara printre ei cu o iuteala nemaiauzita.

Odata auzi ca cutare parere a intrat in capul lumii si nu stii cum de a patruns. Deoarece oamenii insa se pot vedea unul cu altul mult mai usor, deoarece se pot lega intre ei apropieri cum nici nu se puteau banui odata, deoarece foaia tiparita duce gandurile cat de departe, inseamna ca oamenii isi pot impartasi parerile cu o iuteala negandita. Starea aceasta are mare rasfrangere asupra mersului credintei noastre.

De unde aceasta credinta statea odata nevatamata in sufletele oamenilor, oricat de neinteleasa si neintrebata era ea, azi gasesti intre oameni pareri care se incuibeaza foarte usor si prind radacini intre ei. Oamenii se intalnesc cu cine nu te gandesti, care le poate vari in cap ganduri abatute de la credinta noastra, ori pot fi cautati de straini care umbla dupa partasi pentru credintele lor. Oamenii sunt amenintati a cadea pe mana unor invatatori care se strecoara si fura sufletele.

Nici satele nu mai sunt azi aparate de aceasta primejdie."