Antropologie și o sută de alte povestiri

Antropologie, prima carte a lui Dan Rhodes, cuprinde 101 povestiri, 101 variatiuni in jurul temei iubirii si a neimplinirilor in relatii, scrise cu o putere formidabila a imaginatiei, ce fotografiaza cuplul in momentele sale comice, dar si atunci cind unul din parteneri evoca, plin de durere, pierderea dragostei. Fiecare povestire este un roman condensat in aproximativ 100 de cuvinte, concentrandu-se asupra unui moment, unui gest, unei conversatii, dezvaluind structurile fragile si inegalitatile deghizate dintre sexe. Daca povestirile individuale sunt bizare si amuzante, in mod paradoxal, efectul marginal este acela de a dezvalui revelator si profund instabilitatile tectonice din relatiile noastre de dragoste.

Rhodes evidentiaza absurdul esential al relatiilor heterosexuale si neintelegerile care ii separa pe barbati si femei, si lasa prin aceasta antologie de povestiri, o semnatura proprie, suprarealista, de multe ori plina de umor. Dan Rhodes, nascut in 1972, este un scriitor britanic atipic: dupa ce a urmat studii umaniste si un masterat de scriere creativa, a patruns in medii diferite pregatirii sale, unele dintre ele regasindu-se si in cartea de fata, drept context al povestilor de iubire. A fost barman si postas, a lucrat la o ferma de legume si fructe, si a fost profesor in Vietnam, in orasul Ho Si Min.

A publicat trei colectii de povestiri (urmand aceeasi tema): Anthropology (2000), care a fost pe lista scurta a premiului Macmillan Silver Pen, Don’t Tell Me the Truth About Love (2001), Marry Me (2013), si sase romane, care au fost super premiate : Timoleon Vieta Come Home (2003), The Little White Car, (2004), publicat sub pseudonimul Danuta de Rhodes, Gold (2007), Little Hands Clapping (2010), This Is Life (2012) si, cel mai recent, When the Professor Got Stuck in the Snow (2014). Fragment din cartea "Antropologie si o suta de alte povestiri" de Dan Rhodes "Cenusa Prietena mea a murit. Nu fusesem impreuna pentru mult timp si mi-era indiferenta.

Mi-a lasat mie cenusa ei. „Ce sa fac cu ea?" le-am intrebat pe rudele ei. A fost dorinta ei sa hotarasti tu." Chiar nu-mi pasa deloc.

„Voi doi erati asa de indragostiti unul de celalalt; te lasam pe tine sa alegi un loc de veci pentru ea." Au fost incredibil de plini de compasiune, presiunea era enorma. M-am trezit "intr-un elicopter, imprastiind-o peste pajistea pe care isi calarise poneiul cand era mica. Familia a privit totul, luandu-si adio de la ea printre lacrimi in timp ce micutele firimituri gri cadeau peste pamant."