Anne. Casă cu frontoane verzi

Anne. Casa cu frontoane verzi. Volumul 1 A trecut ceva vreme de cand primii cititori ai acestui indragit roman descopereau plini de incantare lumea lui Anne Shirley din Green Gables, iar eroina ramane, pana astazi, unul dintre cele mai iubite personaje din literatura pentru copii – si pe buna dreptate!

Nu ai cum sa nu ramai fermecat de fetita vorbareata, cu o imaginatie atat de vie si cu o inimaplina de loialitate si entuziasm. Cititorilor le este usor sa se identifice cu Anne si sa empatizeze cu firea ei plina de dramatism, fie ca eroina se afla in culmea bucuriei sau in abisul disperarii, iar capacitatea ei de a vedea frumusetea pretutindeni este o sursa continua de inspiratie. Maiestria autoarei in a crea personaje memorabile si dialoguri realiste fac din „Anne” o lectura usor de parcurs, iar cei care sunt pregatiti sa o insoteasca pe Anne in calatoria ei plina de aventuri, vor descoperi in ea un partener pe cinste.

Anne este cel mai indragit personaj din operele de fictiune destinate copiilor, de la nemuritoarea Alice incoace. - Mark Twain Fragment din cartea "Anne. Casa cu frontoane verzi, volumul 1" de L.M.

Montgomery: „— N-ar trebui sa te gandesti atat de mult la aparente, Anne. Ma tem ca esti o fetita foarte vanitoasa. — Cum as putea sa fiu vanitoasa, cand stiu ca sunt uratica?

Imi plac lucrurile dragute si detest sa ma uit in oglinda si sa vad ca eu nu sunt. Ma intristeaza foarte tare, cum ma intristez cand vad orice lucru urat. Il compatimesc pentru ca nu este frumos.

— Frumos este cel care se poarta frumos, spuse sententios Marilla. — Mi s-a mai spus asta inainte, dar am indoieli in privinta proverbului, spuse Anne cu scepticism in timp ce mirosea buchetul. O, cat sunt de dulci aceste flori!

A fost foarte dragut din partea doamnei Lynde sa mi le daruiasca. Nu ii mai port niciun resentiment acum. Ce senzatie delicioasa iti ofera starea de a ierta si a fi iertat!

Nu-i asa ca stelele sunt minunate in noaptea aceasta? Daca ai putea locui pe o stea, pe care ai alege-o? Mie mi-ar placea ce mare si stralucitoare de deasupra acelui deal negru.

— Anne, inceteaza sa spui tot ce-ti trece prin minte, spuse Marilla, epuizata de efortul de a urmari acrobatiile gandurilor fetei. Anne pastra tacerea pana ajunsera inapoi pe domeniul lor. O adiere ratacitoare le intampina, purtand cu sine mireasma puternica a ferigilor ude.

Sus, printre umbre, stralucea o lumina vesela dintre copacii din fata bucatariei de la Green Gables. Anne se apropie deodata de Marilla si isi strecura mana in mana batatorita a acesteia. — Este incantator sa te intorci acasa si sa stii ca este casa ta.

Deja iubesc Green Gables, desi nu am iubit niciodata vreun alt loc. Niciunul nu mi s-a parut acasa. O, Marilla, sunt atat de fericita, ca as putea sa ma rog chiar acum fara sa mi se para deloc greu.

Datorita manutei care se strecurase in mana ei, Marilla isi simti sufletul invadat de o caldura placuta, poate un elan din maternitatea pe care o ratase. Era un gest atat de neobisnuit si tandru, incat se simti profund tulburata. Se grabi sa-si aduca din nou trairile la calmul firesc printr-o povata.

— Daca vei fi o fetita cuminte, vei fi intotdeauna fericita, Anne. Si n-o sa ti se para niciodata greu sa-ti spui rugaciunile. — Sa spui rugaciunile nu e chiar acelasi lucru cu a te ruga, spuse Anne meditativa.

O sa-mi imaginez ca sunt adierea care sufla printre copacii de pe varful acela.”