Amintiri

Frumusete, gratie, armonie, noblete. Adica tot ce am pierdut! Fata de actuala domnie a vulgaritatii, prostiei, faradelegii si marlaniei (post)comuniste, lumea Bucurestilor lui Carol I si Ferdinand, ai lui Claymoor, Frederic Dame si Ulysse de Marsillac, I.C.

Bratianu si Marghiloman, P.P. Carp si Eugeniu Carada, Titu Maiorescu si Mitita Sturdza, orasul Expozitiei de pe dealul Filaret din 1906, in Romania Pelesului, Cotrocenilor si «trenurilor de placere» catre Sinaia «anilor nebuni», adica de pe la 1900 pana la Marele Razboi – ne covarseste cu un peisaj (geografic, uman, istoric, economic, politic si cultural) de-a dreptul zdrobitor prin firescul bunului-simt, al elegantei, rafinamentului hedonist, cultului slujirii si ierarhiei bine chibzuite. Pe scurt: o Romanie aristocratica, emanand intelepciune, temeinicie statala, armonie sociala (cel putin pana la 1907...), elan constructiv si masura in toate.

– DAN C. MIHAILESCU Daca ai trait fapte istorice, ai obligatia sa le pastrezi in forma in care ti s-au infatisat. A scrie istorie este o datorie pentru omenire, a o adauga cu ce ai aflat este o obligatie pentru fiecare, ramanand ca acei care pot scrie sa adune ce au aflat, de la cine poate numai vorbi.

– NICOLAE IORGA