Alchimistul

De la aparitie, Alchimistul a fost tradus in 81 de limbi, a stabilit recorduri absolute de vanzari si a schimbat nenumarate vieti. Alchimistul, extraordinarul roman al lui Paulo Coelho, a inspirat milioane de cititori din intreaga lume. Cartea, uluitoare prin simplitatea si intelepciunea ei, este povestea unui pastor andaluz pe nume Santiago care isi paraseste casa din Spania, aventurandu-se in desertul egiptean pentru a gasi o comoara ingropata in Piramide.

Nimeni nu stie care este comoara sau daca Santiago va avea puterea sa depaseasca obstacolele intalnite in drumul prin desert. Dar ceea ce incepe ca o calatorie in cautarea unor bunuri lumesti se transforma treptat in descoperirea comorii ascunse inlauntrul sau. Plina de culoare, evocatoare si profund umana, povestea lui Santiago este o marturie etern valabila despre cum ne putem schimba urmandu-ne visele si despre cat este de important sa ne ascultam inima.

Paulo Coelho stapaneste secretul Alchimiei literare. - Kenzaburo Oe, Premiul Nobel pentru literatura Traducere din limba portugheza de Gabriela Banu. Fragment din cartea "Alchimistul" de Paulo Coelho: "Au mai trecut doua luni si taraba a adus multi clienti in pravalia de cristaluri.

Flacaul socoti ca, inca sase luni daca ar mai munci, s-ar putea intoarce in Spania, ar putea cumpara saizeci de oi si chiar mai mult de saizeci. In mai putin de un an si-ar dubla turma si ar putea face negot cu arabii pentru ca acum reusea sa vorbeasca limba aceea ciudata. Dupa dimineata aceea din piata nu se mai folosise de Urim si Turim pentru ca Egiptul devenise un vis tot asa de departat pentru el cum era orasul Mecca pentru Negustor.

Acum baiatul era multumit cu munca lui si se gandea mereu la ziua in care avea sa debarce la Tarifa ca invingator. "Incearca sa stii totdeauna ce vrei", ii spuse-se batranul rege. Baiatul stia, si pentru asta muncea.

Poate comoara lui insemnase tocmai sa ajunga pe acel pamant strain, sa se intalneasca cu un hot si sa-si dubleze turma fara sa fi cheltuit un ban. Era mandru de el. Invatase lucruri importante, precum comertul cu cristaluri, limbajul fara cuvinte si semnele.

Intr-o dupa-amiaza, a vazut un barbat in susul strazii plangandu-se ca nu gasea un loc potrivit ca sa bea ceva dupa urcusul acela. Cum baiatul cunostea limbajul semnelor, il chema pe bastran ca sa-i vorbeasca. - Hai sa vindem ceai oamenilor care suie straduta, ii spuse el.

- Multi oameni vand ceai pe-aici, a raspuns Negustorul. - Dar noi putem vinde ceai in pahare de cristal. Asa oamenilor o sa le placa ceaiul, dar vor cumpara si paharele.

Pentru ca ce-i place omului cel mai mult este frumusetea. Negustorul il privi pe flacau o vreme. Nu i-a raspuns nimic.

Dar seara, dupa ce si-a facut rugaciunile, si-a inchis pravalia, s-a asezat pe trotuar impreuna cu el si l-a poftit sa fumeze din narghilea, pipa aceea ciudata pe care o foloseau arabii. - De fapt, ce vrei sa faci? a intrebat batranul Negustor de Cristaluri.

- V-am mai spus. Trebuie sa cumpar la intoarcere oi. Pentru asta am nevoie de bani.

Batranul mai puse niste jaratic in narghilea, apoi trase indelung din pipa. - Am pravalia asta de treizeci de ani. Cunosc cristalul bun, si pe cel prost, si stiu toate maruntisurile negustoriei si pravaliei."